07 martie 2017, 12:10 Diaspora moldovenească 6700

Diaspora: În Moldova mă simt acasă oriunde (FOTO)

A plecat din țară acum 18 ani, atunci cînd însuși procesul de trecere a hotarului țării era un adevărat chin, iar despre regimul liberalizat de vize cu țările din UE nu era nici pomină. „Eram foarte fragedă", așa se descrie Lilia Lebădă cînd revine la ea în amintirile de acum aproape două decenii. De călătoria care a adus-o în Italia preferă să nu-și amintească, or, din spusele ei, a fost presărată cu peripeții mai puțin plăcute.

Prima perioadă aici a fost, de asemenea, nu tocmai dulce, dar a reușit să se acomodeze, din spusele ei, datorită oamenilor buni pe care i-a întîlnit în cale, respectului față de cultura țării în care a venit și a sîrguinței.

Peste ani, tînăra „s-a copt" și spune că a reușit să-și depășească condiția de migrantă. Acum locuiește la Roma, are aici o familie fericită și administrează, împreună cu soțul, un restaurant cu tradiții. Spune că nu se consideră femeie de afaceri, dar susține că ar vrea și chiar ar putea, în viitorul apropiat, să se aventureze să creeze o afacere de la zero. Între timp, muncește la afacerea de familie, face voluntariat și mai reușește să facă și facultate, apropo, la Universitatea de Stat din Moldova.

- Cît de greu, sau poate ușor, ți-a fost să te integrezi în societatea de aici?

L. L. Foarte des mi se pune această întrebare... Din experiențele prietenilor și ale altor cunoștințe, știu multe cazuri în care conaționalii noștri au avut dificultăți de a se integra aici. Ce ține de mine, pot să spun că totul a fost firesc și natural. Nu am avut mari dificultăți de integrare, chiar dimpotrivă. Întotdeauna am respectat tradițiile și obiceiurile legate de educația lor, asta e important dacă îți dorești să te integrezi ușor. Poate mi-a fost mai ușor pentru că am venit aici la o vîrstă fragedă în care lucrurile se asimilează foarte ușor. Deci, nu pot să spun că mi-a fost atît de greu. Sînt poate printre puținii norocoși care au întîlnit în cale persoane bune, care m-au ajutat să-mi creez drumul ăsta în viață.

- Cum e să administrezi o afacere aici, la Roma, venind din Moldova și începînd practic viața de la zero?

L. L. Este o responsabilitate mare, desigur. Am început inițial să fiu chelner, dar am însușit foarte repede toate secretele meseriei, mă descurcam foarte bine și proprietarii au văzut că pot fi și un administrator bun. Nu mi-am dat mie mare importanță în activitatea mea, pur și simplu tot ceea ce am făcut în viață am încercat s-o fac bine și mi-a reușit. Localul la care activez astăzi este o afacere cu tradiție, deschisă de foarte mulți ani. Ulterior l-am cunoscut și pe soțul meu și toate s-au întîmplat într-un mod firesc.

Aici, afacerile în acest domeniu sînt văzute un pic diferit, mai ales afacerile de familie. Dacă în Moldova un restaurant are un proprietar, sau un director, cu atribuții clar stabilite acestei funcții, aici în Italia, sîntem cameleonici într-o oarecare măsură. Pentru mine nu este o problemă, în calitate de administrator să deservesc o masă, sau să fac ceva la bucătărie, să pregătesc o salată, să fac nota, orice. Soțul meu, care este proprietarul localului, la fel, el muncește, face pizza, poate să stea la aragaz, orice, sîntem așa „tuttofare", se spune în italiană, facem de toate.

- Care este specificul restaurantului familiei voastre?

L. L. Este o afacere de peste 40 de ani, înființată de către bunelul partenerului meu, de asta este un local care-și are clienții lui istorici. Este un restaurant tipic italian, cu bucătărie mediteraneană, pe bază de carne, pește și pizza coaptă pe vatră, pe cuptorul cu lemne, un lucru specific restaurantelor tradiționale italiene. Este o activitate care în decursul anilor ne aduce satisfacție și împlinire în familie. Ne simțim ca acasă, este munca noastră, dar combinăm utilul cu plăcutul.

- Cum ai reușit să-ți depășești condiția de migrantă?

L.L. Totul depinde de bagajul tău cultural, de educație și de ceea ce aduci de acasă. Sînt multe persoane care spun că este foarte greu sau că, italienii se poartă într-un fel sau altul, dar noi sîntem oaspeți aici, pînă la urmă, și adesea avem tendința să-i criticăm pe ei, dar nu ne gîndim cine sîntem noi și ce bun aducem noi.

Desigur că în toți acești ani au fost cîteva episoade mai neplăcute legate de faptul că sînt migrantă, dar în 18 ani să zic că am simțit discriminare la persoana mea, nu pot să spun. Deși vorbesc doar de mine, nu pot să neg că în general există totuși o doză de discriminare. Dar trebuie să spun că pe parcursul anilor am reușit să înțeleg că atitudinea italienilor față de moldoveni este totuși bună. De multe ori, cînd vorbesc cu italieni și le spun că sînt din Moldova, persoanele care au interacționat anterior cu moldoveni au doar cuvinte de bine despre conaționalii noștri și apreciază anume faptul că sînt muncitori, au studii, cunosc multe limbi ș.a.

- Cum vezi tu profilul femei emigrante din Moldova?

L. L. Eu le-aș numi femei-curaj. Pentru că eu am venit la o vîrstă tînără în care nu avem copii și familie și de asta mi-a fost mai ușor, dar majoritatea femeilor migrante sînt cu copii, soți, părinți, pe care i-au lăsat în țară și asta este într-adevăr un mare curaj, să lași totul și să începi o aventură care mai curînd este o încercare grea.

- Cum este diaspora moldovenilor de la Roma?

L. L. Pot spune că sîntem uniți. Fiind deja de 18 ani aici, la Roma, mereu am încercat să-mi fac un anturaj de persoane din țară ca să menținem și la distanță tradițiile, obiceiurile, dar cel mai mult, ca să ne simțim aproape de casă. La început, cînd am venit, eram mai puțini, dar în decursul anilor diaspora noastră de aici a crescut și a devenit destul de mare.

Acum ne străduim să ne întîlnim des, să facem șezători și alte evenimente la care ne întîlnim cu familiile; organizăm cuconade, zile de naștere. Chiar în curînd o să sărbătorim 8 martie împreună. Multe dintre noi deja și-au format aici o familie și de multe ori evenimentele noastre sînt un mix cultural, care iese foarte frumos și armonios.

- Ai deja 18 ani de cînd ești plecată, te mai frămîntă dorul de casă?

L. L. Aici m-ai lovit în punctul slab... Chiar dacă am plecat foarte tînără și m-am stabilit cît de cît bine, dar îmi lipsește foarte mult casa, Moldova, rudele, chiar dacă mi-am pierdut mama prea devreme și casa părintească este goală acum, îmi place să mă duc să deschid casa, să se simtă vie. În Moldova mă simt acasă oriunde, imediat ce aterizez pe aeroport mă simt bine, liberă și iubită.

- Ce lucruri de casă îți lipsesc cel mai mult?

L. L. Îmi lipsesc sărbătorile noastre tradiționale. Or, atunci cînd este diferența aceasta dintre data la care se marchează sărbătorile religioase la creștinii catolici și ortodocși, nu sărbătorești niciuna pe deplin. Îmi lipsește anturajul familial, chiar dacă și sora și fratele sînt aici, toți sîntem adesea duși de frenezia lucrurilor, a muncii, de asta nu este acea atmosferă care ar putea fi acasă, cel puțin eu percep așa. Ce ține de bucătărie, da, îmi este dor uneori de anumite bucate, dar fiind într-un restaurant în care sînt de toate, pot spune să-mi lipsește doar parțial.

- Cum este privită situația social-economică din Moldova, de la distanță?

L. L. Dacă e să iau prin comparație, la început, cînd am venit aici, era o diferență abisală dintre Moldova și Italia care mai persistă și azi, dar deja și aici lucrurile au luat o întorsătură într-o direcție nu tocmai bună, sînt și aici multe lipsuri, dar oricum părerea mea e că în Moldova pe plan politic, social și economic este dezastruos. Din păcate nu pot să spun altceva. Mie îmi lipsește Moldova, îmi place Moldova aș vrea să revin în țară cu drag, să fac ceva, să pot să trăiesc acolo, pentru că visul meu este să-mi sfîrșesc zilele în Moldova, dar în prezent este dezastruos și-mi pare foarte rău, eu tare mult am sperat că în cei 25 de ani de independență s-ar fi putut schimba ceva.

Noi cei plecați mai sîntem adesea etichetați ca trădători, eu nu mă consider deloc trădătoare, mai mult ca atît, mă consider o persoană care a contribuit la economia țării pentru că toți banii cîștigați aici i-am investit în țară. De asta mă doare că în pofida faptului că sînt milioane de oameni plecați peste hotare, trimit în țară toți banii cîștigați peste hotare, la noi în Moldova nu s-a schimbat o virgulă, iar pe alocuri situația s-a înrăutățit chiar.