13 august 2014, 09:51 Diaspora moldovenească 10278

Vocea diasporei: Cine sîntem noi?

Foto: viza.md

Portalul VIZA.md vă propune să luați cunoștință de următorul articol transmis la adresa redacției de către reprezentantul diasporei moldovenești din Padova, dna Aliona Purci.

Totodată, vă reamintim că MESAJELE DIASPOREI pot fi transmise la adresa redacției Echipa Viza.md prin poșta electronica (echipaviza@gmail.com) sau prin rețelele de socializare.

"CINE SÎNTEM NOI?"

"Pentru mine, să emigrez, a fost foarte greu și nu mi-a fost foarte greu să mă obișnuiesc cu situația în care mă aflam.

Impactul cultural, social, economic m-au făcut mai puternică și m-au învățat multe lucruri, dar am dus și duc și acum dorul țării, unde m-am născut și din acest motiv, în nenumărate rînduri am încercat să scot la iveală partea bună a neamului meu.Am încercat mereu să demonstrez că sîntem un popor harnic, cu oameni de omenie, cuminți și săritori la nevoie. Am ilustrat imaginea moldovenilor într-un mod pozitiv, chiar poate am exagerat uneori.

Ultimele evenimente care au loc în viața meam-au făcut să cred că nu sîntem noi chiar cei mai buni, cei mai deștepți și cei mai solidari. Anume despre solidarietate este gîndul care vreau să îl împărtășesc. Este clar, că dacă am fost nevoiți să părăsim Republica Moldova și să venim aici, unde am avut posibilitatea de a ne îmbunătăți situația noastră economică, nu am facut-o cu cea mai mare plăcere. Nu am ales țara în care să emigrez după numărul de moldoveni, ci pentru că aici m-a așteptat mama și aici am crezut că voi sta cîțiva ani, după care ma voi întoarce ACASĂ. Am lăsat în urmă părinți, frați, rude, prieteni apropiați, colegi cărora le-am dus dorul mult timp și nu a existat o clipă în care să cred că m-aș putea stabili definitiv cu traiul în țara care deja șapte ani mi-a devenit o a doua casă.

În toată această perioadă am avut posibilitatea să cunosc diferite categorii de oameni de diferite naționalități și care aparțin diferitor religii. Am avut posibilitatea să particip la evenimente organizate de musulmani, de catolici, de africani, de săraci, de bogați și desigur moldoveni de tot felul. În toată perioada în care m-am aflat aici, am avut mereu un raport strîns cu comunitatea moldovenilor și cu cei dragi de acasă, am fost activă în organizarea diferitor evenimente și am fost prezentă ori de câte ori a fost nevoie de ajutorul meu, astfel încât am fost mereu aproape de realitatea de aici.

Nu m-am ascuns niciodată după deget și am înțeles că în străinătate trebuie să fim mai uniți, să ne ajutăm și să dăm un sens viu cuvîntului ”solidarietate”.

Am cunoscut persoane care m-au făcut să plîng ascultîndu-le istoriile care m-au făcut să cred că sînt norocoasă pe lîngă problemele pe care le trăiesc alții. Am avut ocazia să cunosc persoane care pe parcursul a mai multor ani au ajutat și ajută în continuare persoane cu probleme grave de sănătate, oferindu-le posibilitatea de a începe viața de la început. Au fact-o în așa fel, că presa nu a scris, nu i-a laudat și nici lauri nu au strîns. Au fact-o pentru că au inima mare, nu pentru popularitate.

Am cunoscut conaționali care cu toate că aveau și au o situație economică destul de bună, stau la cozi enorme pentru o sacoșă cu alimente la centrele care oferă ajutor persoanelor vulnerabile; cu sacoșa în mînă, se urcă în Mercedes și fără nici o remușcare, pleacă ”liniștit” acasă...

Cu părere de rău am cunoscut și familii care au ajuns aici în pragul falimentului și nu au posibilitatea nici să achite chiria, nu mai vorbesc de o vacanță în Republica Moldova. Sînt și din aceea la care odată cu problemele economice au apărut în familie şi certurile, şi bătăile, care în majoritatea cazurilor duc la divorț, copii lăsați în grija buneilor și multe alte probleme complexe.

Nu vreau să dau vina pe fenomenul migrației, pentru că OM-ul trebuie să fie OM oriunde nu s-ar afla și ar fi prea simplu să căutăm un vinovat în așa mod. Cel mai trist este să vezi cîtă ură și invidie poartă unii conaționali de-ai noștri față de alții, care au reușit să se afirme și să-și croiască un drum aici; pentru că uitasem să menționez că sîntem și invidioși pe lîngă toate celelalte ”păcate” pe care le avem.

Atunci însă cînd mulți din conaționalii noștri ajung în situații grele, sînt înlăturați de societate și de cele mai multe ori nu sînt ajutați. Sînt nevoiți să ceară ajutor serviciilor sociale italiene, atunci unde cred că e cazul să acționăm și noi. M-a deranjat mult că atunci cînd am cerut ajutor de la mai multe persoane și chiar de la repezentanții asociațiilor noastre în teritoriu, majoritatea s-au făcut a nu mă auzi. Am încercat să se facă auzită durerea celor 28 de familii, rămase în stradă în urma incendiului de la sfîrșitul lunii mai care a avut loc în Chișinău. Este un caz de acasă și poate nu te atinge atât de mult, dar să nu uităm că și noi oricând am putea să ajungem în așa situație. Am anunțat despre drama acestor familii și la unele evenimente organizate în luna iunie, am cerșit ajutor de la mai multe persoane care pretind că fără ele nu ar exista lumea. Nu am primit un răspuns pozitiv. Nici unul. Nu am crezut niciodată că e posibil așa ceva.

Nu mai aduc exemple despre cum vînd moldovenii locurile de muncă pentru sume colosale de euro și cum au fost prinși furînd din magazinele altor moldoveni. Cît nu ar fi de straniu, dar asta esta cealaltă față a noastră. Noi mereu dorim să primim fără să dăm și căutăm foloase aproape în tot ce facem și după asta, tot noi pretindem că suntem buni și săritori la nevoie, și facem mii de poze, și ne promovăm și dorim să fim ridicați în slăvi, dar până la urmă sîntem simpli muritori, simpli turiști pe acest pămînt.

Un caz care este foarte trist, unde o doamnă cu copil minor nu reușește să achite chiria și riscă să ajungă în stradă. Mă gîndesc la micuța care deja duce lipsa tatălui, care i-a abandonat, dar are toate șansele să ajungă în curând într-un centru de plasament pentru că mama nu reușește să o întrețină. Oare chiar putem să rămânem indifirenți? Un fenomen interesant este și faptul că nu suntem o comunitate unită, ci sîntem împărțiți în tabere de parcă sîntem la război și ne aflăm în permanentă concurență. Haideți să lasăm orgoliul și să încercăm să reflectăm asupra adevăratei noastre identități și să dăm o mînă de ajutor persoanelor care chiar au nevoie de el. Să o facem nu pentru a avea o poză în plus pe rețelele de socializare sau pentru a demonstra cuiva ceva, ci pentru a demonstra anume ceea ce am scris eu și alți colegii anterior despre neamul nostru și despre cine sîntem noi: frumoși, deștepți și săritori la nevoie!"

                                                                                           

Aliona Purci, Padova