28 martie 2024, 17:00 Natura şi turismul 62164

O călătorie la Dobrușa

Trebuie să vă spunem din start, că acest traseu care a trecut prin două raioane de nord – Şoldăneşti şi Floreşti merită atenţia Dvs. în multe privinţe, chiar poate fi considerat unul dintre cele mai interesante de pe teritoriul Moldovei. Ne referim aici, atît la natura acestor locuri (Rezervaţia Silvică Dobruşa, malul Nistrului, drumuri pitoreşti ş.a.), cît şi la tezaurul cultural-istoric al acestora. Traseul este destul de lung, punctul său final aflîndu-se la 190 km de Chișinău. Sîntem, însă, siguri că timpul şi eforturile depuse pentru a-l parcurge nu vor fi irosite în zadar.

Călătoria noastră începe în raionul Şoldăneşti, în apropiere de străvechiul sat moldovenesc Dobruşa. Aici la marginea marelui şi pitorescului masiv silvic, care face parte din Rezervaţia de peisaj Dobruşa, înconjurată din 3 părţi de dealuri se află Mănăstirea de călugări de la Dobruşa cu hramul Sf. Nicolae.

Iată ce scrie despre ea D. Goberman în cartea sa „Prin Moldova”:

Mănăstirea a fost fondată în anul 1772, construcţiile existente însă datează din secolul al XIX-lea. Printre ele ‒ catedrala Sf. Nicolae, clopotniţa de deasupra porţilor, clădirea parohială cu chilii şi Biserica Schimbării la Faţă de iarnă. Catedrala a fost construită în anul 1821. Una dintre particularităţile sale o constituie situarea pe axă longitudinală a ferestrelor cupolelor, care astăzi nu mai există. Totuși, în ciuda originalităţii compoziţiei, monumentul păstrează în mare parte particularităţile arhitecturii moldoveneşti din secolul al XVII-lea ‒ începutul secolului al XIX-lea. Formele sale masive sînt decorate simplu şi elegant. Acestea sînt ornamentate cu colţuri proeminente rotunjite, lezene, friză cu denticuli plaţi, cornişă cu trepte mărunte. La fel sînt ornamentate şi faţadele clopotniţei. Aspectul oarecum greoi al formelor de bază combinat cu un decor fin îi conferă unitate arhitecturală cu catedrala.

Mănăstirea a fost închisă în anul 1960, multe cărţi din biblioteca acesteia, dar şi obiecte de cult au fost distruse. Clădirea mănăstirii a fost folosită în calitate de şcoală-internat pentru copii cu comportament deviant. Lăcaşul a fost reîntors credincioşilor în anul 1994.

În apropierea mănăstirii se află un deal înalt, pe care localnicii îl numesc stînca „Golgota”, în vîrful căreia sînt săpate 3 cruci de lemn. Anume din vîrful acestei stînci puteţi admira cele mai spectaculoase vederi spre mănăstire, satele şi cîmpurile din preajmă, defileu şi pădurea-rezervaţie, printre copacii căreia se înalţă cupola vechiului schit restaurat.