25 septembrie 2024, 17:00 Turismul în Moldova 21496

Mănăstirile Rudi, Soroca și Călărășăuca, Ocnița (Slideshow)

Mănăstirea Sf. Treime de lîngă satul Rudi

Această mănăstire se afla în Complexul Natural Rudi-Arionești, despre care v-am povestit deja. De aceea, înainte să vă povestim, pe scurt, despre fiecare dintre atracţiile turistice ale acestei configuraţii geografice naturale, vă vom prezenta o listă succintă a celor mai importante dintre ele:

1. Satul Rudi şi Peştera Răposaţilor din apropierea raionului Soroca.
2. Pădurea din apropierea satului Rudi, în drum spre Mănăstirea Sfinta Treime.
3. Mănăstirea de maici Sf. Treime din preajma satului Rudi.
4. Arcul Geodezic Struve din apropierea satului Rudi.
5. Monumentul „Trei Cruci" pe locul ruinelor vechii cetăţi romane din secolele III-IV î.e.n.
6. Satul de rit vechi Pocrovca şi Complexul Turistic „Conacul din Pocrovca", raionul Donduşeni.
7. Monumentul voievodului polonez Stanislaw Zolkiewski, nu departe de satul Pocrovca.
8. Străvechiul sat Arioneşti din raionul Donduşeni.
9. Defileul din apropierea satului Arioneşti.
10. Satul Tătărăuca Nouă, defileul din preajma lui şi malul abrupt al Nistrului.
11. Rîpa de lîngă satul Tătărăuca Veche.

Aceasta nu e nici pe departe lista completă a locurilor pitoreşti de pe aici, pe care le puteţi vizita și vedea cu proprii ochi.

Satul Rudi este amintit pentru prima oară în sursele istorice, datate cu anul 1463. Conform ultimului recensămînt aici locuiesc 1982 de oameni. În sat este o biserică, construită la sfîrşitul secolul al XIX-lea. În apropierea satului se află aşa-numita „Peşteră a Răposaţilor", care potrivit legendei trece pe sub albia rîului Nistru şi se sfîrşeşte pe malul sau stîng.

Însă cea mai importantă atracţie turistică rămîne străvechea Mănăstire de maici Rudi, situată pe panta unuia dintre defileuri, chiar la mijlocul pădurii. Aproape simultan cu fondarea mănăstirii, în anul 1777 a fost construită biserica de vară „Sf. Treime". Acest locaş cu cupolă cu planul (văzut de sus) în forma unui trifoi este unul dintre cele mai interesante monumente ale arhitecturii străvechi moldoveneşti. La un kilometru de Mănăstirea Rudi, acolo, unde defileul se deschide spre valea Nistrului, este situată o construcţie, numită de localnici „farfuria turcească". Potrivit datelor arheologilor aceasta este o aşezare preistorică, apărută în secolele VIII—IX şi împrejmuită în secolele IX-X cu un zid de apărare circular şi un şanţ. Înălţimea valului e de 6 m, iar la sud-vest şi vest e de pînă la 4 m.

Pe partea opusă a aceluiaşi defileu se află ruinele unei cetăţi romane vechi, pe care e pus un indicator şi unde se înalţă 3 cruci de lemn. Acest loc aşa şi se numeşte „Trei Cruci". De aici Mănăstirea Rudi se vede ca în palmă, ca o piatră preţioasă înrămată în verdele intens al pădurii.

Prin satul Rudi trece Arcul Geodezic Struve, care face parte din obiectele Patrimoniului Mondial UNESCO. Ceva mai devreme în Moldova erau 27 de puncte de staţionare, după care erau făcute măsurările pentru alcătuirea hărţilor internaţionale. În prezent, în țară a rămas doar un singur punct, cel din satul Rudi. El se află într-o livadă de meri, la 300 de m de şoseaua Soroca-Otaci. Printre altele, punctul geodezic al Arcului Struve este unicul obiect din lista monumentelor culturii Patrimoniului UNESCO. Cîteva fotografii ale acestui monument le veți putea vedea în materialul nostru video.

Mănăstirea Călărășăuca, Ocnița

La aproximativ 3 km de Unguri, deja de pe drum am văzut vestita Mănăstire Adormirea Maicii Domnului de la Călărăşăuca, care este situată în Rezervaţia Naturală Călărăşăuca, la 5-6 km spre sud-est de oraşul Otaci, incluzînd și malul drept abrupt al rîului Nistru, şi rîpa de la Călărăşăuca cu adîncimea de 150 m. Valea ponorului se numeşte „Valea Bradului".

Se pare, că în timpuri străvechi, pe aici creşteau conifere, inclusiv, bradul. Primăvara la marginea păduricii strălucesc arbuştii de cununiţă mici, presărați pînă la vîrfuri cu flori albe. Printre aceştia se întîlnesc lăstărişuri cu rozaceele de caprifoi. Mai sînt pe aici arbuşti de soc, alături cresc sînzienele, utilizate în trecut pe scară largă ca colorant. Pe partea stîngă a pantei pîrîului, printre domeniile rare de pădure şi pe poienile deschise cresc plante unicat, care sînt ocrotite de lege: lalelele pestriţe, lopățeii (pana-zborului), silurul. Florile gălbui cu cinci petale amintesc steluţele. Acestei plante în popor îi sînt atribuite proprietăţi neobişnuite: împrăştiate prin aer seminţele sale vindecă de sperietură, puse sub centură oferă persoanei care o poartă ‒ curaj şi perseverenţă. Deosebit de frumoşi sînt clopoţeii singuratici, care înfloresc pe stînci pe fundalul petelor verzi de ferigi mici, muşchi şi angeline. (Din cartea lui D. Goberman „Prin Moldova").

Mănăstirea este situata la ieşirea din defileu şi este împrejmuită din 3 părţi de stînci şi pădure. În vîrful uneia dintre stînci de deasupra mănăstirii poate fi văzut schitul-peşteră şi crucea instalată alături de el. Aici, cu aproximativ 500 de ani în urmă s-a stabilit un călugăr, iar schitul lui a servit drept temelie pentru viitoarea mănăstire.

Mănăstirea a început cu construirea unei biserici din lemn, în locul căreia în anul 1780 a fost construită una din piatră, care şi-a luat hramul Acoperămîntul Maicii Domnului, aceeaşi denumire a primit-o şi mănăstirea. Prin anii '70 ai secolului al XX-lea încă mai era întreagă clopotniţa unicat din lemn, mai tîrziu însă aceasta a fost distrusă, iar în locul ei a fost construită o clopotniţă din piatră.

În anul 1853 cu ajutorul generalul-maiorului Nicolai Cerchez şi al familiei sale, cu mijloacele băneşti ale principesei Elena Cantacuzino, pe teritoriul mănăstirii a fost construită cea de-a doua biserică din piatră. Ea a fost sfinţită la 6 decembrie în acelaşi an, de ziua Sf. Mitrofan de Voronej. Biserica a fost finalizată de egumenul Ion în anul 1911.

Pînă în anul 1916, Mănăstirea Călărășăuca a fost de călugări, apoi a fost transformată în mănăstire de maici. La 8 iunie 1961 mănăstirea a fost închisă. Iconostasul a fost distrus, icoanele confiscate. În mănăstire a fost deschis întîi un Dispensar pentru bolnavii de tuberculoză, iar apoi o școală pentru copii retardaţi mintal, ca pe urmă o perioadă îndelungată de timp mănăstirea să stea în paragină.

În anul 1991 mănăstirea le-a fost reîntoarsă credincioşilor. În toamna anului 1999 a fost încheiată restaurarea Catedralei Sf. Mitrofan. Ea a fost pictată de Pavel Guţu din Briceni. Iconostasul a fost realizat de către Leonid Romadin. În prezent, a fost practic încheiată restaurarea Bisericii Acoperămîntul Maicii Domnului, construită în stil străvechi moldovenesc.

Restaurarea mănăstirii a fost posibilă datorită numeroaselor donaţii a enoriaşilor, precum şi a acelora din Rusia şi Ucraina.

Chiar din spatele zidului mănăstirii intrăm în rezervaţie, iar dacă mergem pe cărăruşele de pădure şi trecem podurile ajungem în adîncul defileului. Aici se află trei izvoare, considerate curative, e şi un loc de odihnă amenajat pentru turişti. Pe fundul defileului curge un pîrîiaş nu foarte lat, care creează pe alocuri mici cascade şi praguri. Aici este întotdeauna răcoare şi sumbru, soarele practic nu pătrunde printre coroanele aplecate ale copacilor. În partea sa de sus defileul este greu de trecut, căci pe alocuri trecerea este barată de bolovani din piatră şi copaci căzuţi. În liniştea răsunătoare se aude doar susurul pîrîului şi, rareori, cîte un tril de păsări. Aceste locuri sînt vizitate în ultimii ani de un număr mare de turişti şi pelerini, mulţi dintre ei sînt din străinătate, în primul rînd, din Ucraina, România şi Rusia. Trebuie să vă spunem, că plecînd de la mănăstire şi din rezervaţie am realizat că ne simţim odihniţi şi împăcaţi.