03 septembrie 2024, 17:00 Turismul în Moldova 17156

Rîul Bîc de la izvor pînă la vărsare (Slideshow)

Rîul Bîc, afluent de dreapta al Nistrului

Lungimea – 155 km

Suprafaţa bazinului hidrologic – 2150 km²

Consumul mediu de apă (Chișinău) ‒ 1 m²/s

Debitul maxim (în timpul revărsărilor) – 220 m²/s

Este al treilea ca mărime fluviu interior al Republicii Moldova, după Răut și Kogîlnik. Curge prin trei raioane ale republicii ‒ Călărași, Strașeni și Anenii Noi, precum și prin municipiul Chișinău. Pe rîul Bîc sînt situate cîteva orașe ‒ Călăraşi, Străşeni, Chișinău, iar în imediata apropiere de rîu ‒ Anenii Noi.

Izvorul rîului se află pe versantul pădurii de fagi din apropierea satului Temeleuţi raionul Călăraşi, gura de vărsare ‒ între satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi și suburbia Benderului ‒ Varnița. Cursul superior al rîului trece prin zona cu povîrnişuri a Codrilor, iar după Străşeni şi pînă la gura de vărsare curge, în general, prin zonă de cîmpie.

În rîul Bîc se varsă rîurile Bucovăţ (la Bucovăţ) și Ișnovăț (în apropiere de satul Floreni, Anenii Noi), ambele fiind afluenţi de dreapta. În apropiere de satele Peticeni și Vălcineț, raionul Călărași, în rîul Bîc se mai varsă un mic afluent de stînga. Pe cursul superior al rîului există două baraje mari în preajma satelor Temeleuţi şi Peticeni, iar între Strășeni și Vatra (fostul Ghidighici) se află lacul de acumulare Ghidighici cu suprafaţa de 800 de hectare. Pe cursul lui inferior, lîngă satele Roşcani și Calfa Nouă, curge în apropierea a două mari lacuri artificiale.

De la vest la est rîul Bîc străbate orașul Chișinău, împărțind orașul în malul drept și cel stîng. Se consideră că anume în apropierea rîului a apărut prima aşezare, care mai tîrziu a devenit oraş-capitală. Peste rîul Bîc numai în raza municipiului Chișinău se află circa douăzeci de poduri rutiere, în afară de cele pietonale.

In ultimele decenii rîul Bîc este într-o stare catastrofală, fapt confirmat de datele diferitor expediții ecologice, ultima dintre care a avut loc în iulie 2013, cînd 25 de tineri timp de o săptămână au parcurs distanţa de la locul de unde izvorăşte rîul pînă la gura lui de vărsare în scopul de a evalua gradul de poluare a rîului. Expediția a fost finanțată de Ambasada SUA în Republica Moldova. În conformitate cu datele acestei expediţii, dar şi a celor anterioare este general recunoscut faptul că la ieşirea din municipiul Chişinău apele rîului sînt moarte și nu conțin nici o formă de viață, iar poluarea apei depășește nivelul admis de zeci de ori. Astfel, de la Chișinău și pînă la gura de vărsare din raionul Anenii Noi, rîul Bîc este mort. La inițiativa ecologiștilor Moldovei la 29 septembrie în satul Temeleuţi, raionul Călăraşi, de unde izvorăşte rîul Bîc, a avut loc primul Festival „Hai să salvăm rîul Bîc", cu motto-ul ‒ „Iubeşte-ţi rîul!" Organizatorii festivalului intenționează să-l desfăşoare în fiecare an în satele și orașele situate de-a lungul rîului, iar în anul 2014 festivalul trebuie să aibă loc în satul Peticeni, raionul Călărași.

Tot ce am menţionat mai sus este o scurtă informație despre rîul Bîc în baza materialelor publicate în diverse surse. În continuare o să vă împărtăşim propriile observații, făcute pe parcursul cîtorva călătorii de-a lungul rîului și o să vă prezentăm un album foto destul de vast, cea mai mare parte dintre fotografiile căruia au fost făcute la sfîrșitul lunii octombrie 2013.

Vă vom spune din start, că călătoria de-a lungul rîului Bîc s-a dovedit a fi extrem de interesantă și incitantă, sperăm că materialul fotografic prezentat va confirma declaraţia noastră atît de îndrăzneaţă.

Gura de vărsare a Bîcului este situată pe o pantă abruptă, pe care creşte o pădure de fagi, extraordinar de frumoasă. Aici se află zona de protecție a apei, împrejmuită cu un gard de plasă din sîrmă. Problema e că anume de aici se alimentează cu apă satul Temeleuţi, situat mai jos. Izvoarele care-l aprovizionează, sînt ermetic închise în fîntîni de beton, le veți vedea pe fotografii. Izvorul Bîcului, de asemenea, are un indice simbolic ‒ un panou din beton cu un robinet în el. Robinetul funcţionează, iar deschizîndu-l, ne-am convins de acest lucru și chiar am gustat apa foarte gustoasă și pură ca cristalul. Cu toate acestea, acesta nu e nimic mai mult decît un simbol, căci apa se prelinge chiar prin sol în mai multe locuri și apoi se scurge printr-o văgăună îngustă, şerpuitoare, foarte pitorească din desişul pădurii. Apă pe fundul văgăunii nu am găsit, ce-i drept, în afară de cîteva bulboane. Însă, primăvara, în perioada revărsărilor, aici într-adevăr curge un şuvoi de apă. Deja la intrarea în sat, rîul arată ca un pîrîu nu foarte mare, ca apoi să dăm şi de o iezătură destul de mare, prima de pe rîul Bîc. Mai departe rîul curge printr-o vale pitorească, apropiindu-se de satul Peticeni. Aici, de asemenea, este făcut un baraj mare, pe care-l veți putea vedea pe fotografii.

Pline de farmec sînt împrejurimile satelor Temeleuţi şi Peticeni, de jur împrejur se înalţă colinele înalte acoperite de Codri, iar jos se întinde valea lată a rîului. Aici pretutindeni domneşte liniştea şi pacea. Apa rîului și iezătura acestuia sînt neobişnuit de curate și transparente, rămînînd astfel pînă aproape de împrejurimile Călărașilor. Valea rîului se lărgeşte aici considerabil, iar relieful localităţii e tot mai mult de cîmpie. Împrejurul rîului se întind luncile inundabile, care în perioada revărsării apelor adesea măresc debitul rîului Bîc. Dar déjà la ieșirea din Călărași apa rîului capătă nuanţe de culoarea laptelui, dar şi gri ca să-și piardă complet transparenţa. Rîul Bîc nu arată cu mult mai bine și la Bucovăţ, dar și în preajma Străşenilor. Astfel, rîul Bîc se varsă în lacul de acumulare Ghidighici cu apele deja puternic poluate.

Cu toate acestea, la ieșirea din lacul de acumulare și la marginea Chișinăului apele Bîcului îşi recapătă transparența și arată curate. Chiar la Chișinău aproape pînă la podul de pe strada Ismail apa este relativ curată și nu are miros neplăcut. Dar aici trebuie să vă spunem despre ce se află în preajma rîului și despre malurile lui.

Credem că puțini dintre chișinăuieni se uită sub podurile, care se află deasupra rîului Bîc și mai rar se uită ce se află după arbuștii, care cresc pe malurile rîului Bîc. Este un spaţiu plin cu gunoaie, fiind, respectiv, o privelişte deloc atrăgătoare. Arbuştii de pe maluri sînt practic complet acoperiţi cu pungi de plastic, malurile propriu-zise nu sînt îngrijite, sînt la fel de puternic poluate şi pline de gunoaie. Dacă e să ne clarificăm, atunci doar pe suprafeţe foarte mici ale Bîcului în oraş malurile sînt amenajate, încătuşate în beton sau piatră. De aceea, citind în enciclopedie enunţul: „Chișinăul este situat pe rîul Bîc", te simţi rușinat și confuz. Este greu de găsit, probabil, un al doilea asemenea oraş, situat pe rîu, care să privească cu atîta indiferență spre rîu și care să-l fi poluat într-un asemenea hal. Dar astea sînt de-abia floricele, dăm de „rodul" acestei poluări barbare abia la ieşirea „Bîciocului" (căci anume astfel îl numesc locuitorii capitalei ori din exces de dragoste, ori de rușine) din capitală, mai ales, după vecinătatea cu sistemul de canalizare de la marginea orașului, în apropierea podului din strada Munceşti. Apropiindu-ne de stația Revaca, care se află la 2-3 km de Chișinău, am ieşit din nou pe malul Bîcului și am simţit izul neplăcut, iar privind apa rîului, am rămas șocați. Aceea nu mai era apă, ci o substanță neclară de culoarea noroiului, plumburie, care lăsa pe pietre și iarbă fulgi denşi de mocirlă. Este pur şi simplu imposibil să te afli mult timp pe malul rîului, într-atît de izbitor şi neplăcut este izul dens care vine dinspre apa rîului.

Mai departe rîul Bîc curge în apropiere de satul Ţînţăreni, formînd între sat și Anenii Noi o cîmpie mare și frumoasă, dar apele rîului sînt la fel poluate, cu iz neplăcut, semne de viaţă tot nu se văd. Odată apropiindu-se de satul Bulboaca din Anenii Noi, rîul Bîc curge printre dealurile înalte, formate din luturi.

La Bulboaca peste rîu a fost construit un pod mare, iar sub pod am descoperit o țeavă mare montată în panta malului cu un diametru de nu mai puțin de o jumătate de metru, unde se revarsă, probabil, periodic deșeurile sătenilor și întreprinderilor acestui sat mare şi frumos. Lîngă satul Roşcani am trecut Bîcul pe podul metalic și ne-am îndreptat de-a lungul rîului înspre satul Calfa. Valea rîului este foarte largă aici și extraordinar de frumoasă, mai ales cînd se apropie de meandrul rîului Bîc, aici rîul curge pe sub podul înalt de cale ferată. Este o vale minunată, înconjurată dintr-o parte de o pădure de foioase, iar din alta de o pădure de pini şi mesteceni. Deosebit de impresionant arată acest loc din ferestrele trenului, cînd trecem peste podul de peste rîu. Iar de pe dealul din împrejurimile satului Calfa se deschid peisajele impresionante ale văii rîului Bîc înspre satele Calfa Nouă și Gura Bîcului.

Pe tot parcursul drumului am întîlnit turme de vaci, care pasc în vale, însă nici un animal nu se apropie de rîu mai aproape de 100 de metri. În general, după Chișinău pe rîu nu pot fi întîlnite nici păsări acvatice, nici chiar broaşte. Firește, nici pescari nu poţi vedea pe aceste țărmuri. Iată ce contrast urît între rîul mort și peisajele magice, care-l înconjoară.

Dar călătoria noastră se apropie de sfîrșit, ne aflăm în apropierea satului Gura Bîcului, care se află la o distanţă de aproximativ 2 km de rîu. Aici rîul formează, de asemenea, o vale largă și frumoasă, peste rîu este aruncat un pod, trecînd peste el ne pomenim într-o suburbie a Benderului ‒ Varnița.

Dar déjà de la kilometru distanţă înainte de pod se simte mirosul pătrunzător și neplăcut, iar în apropierea nemijlocită a rîului este imposibil, pur şi simplu, de respirat. Apa de sub pod a căpătat o culoare întunecată, plumburie, cu un luciu uleios. Apa rîului poate fi comparată cu o soluție de sodă caustică, în care au fost spălate combinezoanele din prelată, îmbibate cu ulei. Iată în această stare rîul Bîc se varsă în rîul Nistru, care la rîndul lui continuă să-şi poarte apele spre Bender, Tiraspol, Belgorod-Dnestrovsk, Odesa.

Un mic rezumat la cele spuse mai sus. Ne-am plimbat de-a lungul mai multe rîuri din Moldova, atît de lungul acelora, care se varsă în Nistru, cît și în Prut. Trebuie să mărturisim, că deși pe mai multe rîuri și pîraie din țara noastră nu e nici pe departe totul în regulă, însă toate sînt vii și bune pentru a fi utilizate în scopuri atît gospodăreşti, cît și pentru agrement. Bîcul în această ordine de idei este o excepție tristă și strigătoare la cer, iar principala cauză a problemelor acestuia, în opinia noastră, este faptul că curge pe teritoriul mai multor orașe, și, în special, prin capitala Republicii Moldova ‒ Chișinău.