22 iunie 2024, 15:00 Cultura 943

Dansuri pentru adulți. Cum ”Bunicuțele vesele” au cucerit scena

«Colectiv de dans pentru adulți» – așa se auto-prezintă ele pe pagina de socializare. S-ar părea: ei, dansează pensionarele, bravo lor că nu șed pe bancă să-i vorbească de rău pe vecini. Însă ele nu-s simple pensionare, da adevărate vedete! Doamne energice, trecute de 55 de ani, demonstrează că dansul nu este despre ani, ci despre starea sufletească. Secretul succesului lor este simplu: energia debordantă, dragostea pentru dans și dorința de a oferi bucurie oamenilor.

În decembrie, curent, colectivul «Bunicuțele vesele» va marca un deceniu. Au și început pregătirile pentru concertul de gală, în cadrul căruia vor prezenta spectatorilor cca 20 de dansuri ale popoarelor lumii. Deocamdată, însă, - repetiții. Au în față noi concerte, festivaluri, călătorii. Cum și cu ce trăiește minunatul colectiv – vom încerca să povestim cititorilor.

«Nu ești zdravănă la cap?! La anii aceștia – pe scenă?»

În toți acești 10 ani, Victoria Crulicovscaia este cea care conduce acest colectiv neordinar.

- Altă dată, în îndepărtata tinerețe - povestește ea, - practicam dansul. Apoi, cum e de obicei – m-am măritat, copiii, nu-mi ardea de dansuri. Și iată că, trecută de 60, am revenit la ocupația preferată, a fost ceva neașteptat. Sinceră să fiu, nu am așteptat un asemenea rezultat.

Organizația obștească «Primăvara poloneză în Moldova» avea un colectiv de dansuri pentru copii, eu predam acolo. Pregăteam copiii pentru festivaluri. La «Primăvara poloneză» am venit, deoarece în venele mele curge sînge polonez, pe linia tatălui. Și îi învățam pe copii, evident, dansuri poloneze. Dar cu timpul copiii au crescut, și-au luat zborul și nu mai aveam pe cine învăța.

«Ce vom face la următorul festival ?» - întreba Oxana Bondarciuc, conducătoarea organizației noastre obștești. Că doar în fiecare an, în mai, la noi se desfășoară un festival amplu al diasporei poloneze, cu oaspeți din toată Moldova și chiar din Polonia. «Da poate să adunăm bunicuțele? – am spus eu în glumă. –Învățăm un dans polonez și îl prezentăm!»

«Da, e o idee! – a exclamat Oxana. – Cugetă asupra ei!»

Și așa gluma a devenit realitate. O vară întreagă am tot făcut planuri și în septembrie, la festivalul culturilor etnice, am început să le conving pe membrele «Primăverii poloneze». Una dintre ele mi-a zis: «Nu ești zdravănă la cap?! La anii aceștia – pe scenă ?»

Nu a fost ușor să le conving, dar în decembrie am adunat totuși o echipă din 12 persoane. Prima repetiție am avut-o în decembrie, și deja în mai străluceam pe scenă cu primul nostru dans. Gustul pentru scenă ne-a cuprins pe toate! Desigur, dansatoare- neprofesioniste, am început-o de la zero. M-a ajutat Svetlana Lapteacru, și ea din «Primăvara poloneză». Mă îndruma, mă ajuta, împreună căutam în internet dansuri noi, le studiam, născoceam desenul dansului, apoi veneam la repetiții și lucram împreună.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.