06 iulie 2011, 14:41 Istoria 10038

O nouă viață a Steagului lui Ştefan cel Mare

Începînd de astăzi vizitatorii Muzeului Naţional de Istorie a României vor putea admira un obiect liturgic excepţional, cunoscut sub denumirea de „Steagul lui Ştefan cel Mare”. Exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfăţişează pe Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, considerat un simbol al biruinţei militare. Iniţial  s-a crezut că este un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine această ipoteză.

Broderia îl înfăţişează pe Sfîntul Gheorghe aşezat pe un tron, avînd tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Pe steag sînt brodate două inscripţii - una în limba slavonă cu o rugăciune a domnitorului Ştefan cel Mare către Sfîntul Gheorghe şi alta – în  limba greacă „Sfîntul Gheorghe din Capadocia”, care nu pomeneşte însă faptul că steagul ar fi fost dăruit de Ştefan cel Mare unei mănăstiri de pe muntele Athos.
În primăvara anului 1917, prin efortul consulului general al României la Salonic şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, România a recuperat acest preţios obiect de la Mănăstirea Zographou de pe Muntele Athos. La 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.

„Steagul lui Ştefan cel Mare” a fost restaurat timp de şapte ani, deoarece, iniţial, broderia a fost lucrată pe suport de mătase. Suportul din mătase s-a deteriorat cu timpul şi a fost înlocuit de călugări cu catifea de calitate inferioară, prin decuparea şi lipirea cu clei organic a piesei pe noul suport, intervenţie total necorespunzătoare, care a afectat starea originală a piesei.