05 iulie 2024, 12:30 Literatura 14611

Gheorghe Bezviconi – un erudit în slujba Moldovei

Bezviconi Gheorghe (14.04.1910, Jitomir, Ucraina − 30.06.1966, Bucureşti, România). Istoric literar, heraldist, slavist. Fiul lui Gavriil Bezveconnîi, inspector general al navigaţiei fluviale din Basarabia şi al Sofiei Pigulovski.

Este unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni (1940). La Bucureşti audiază cursurile de istorie ale lui N. Iorga. În 1938 este angajat la Institutul pentru Studiul Istoriei Universale. În presa străină apar consemnări elogioase despre activitatea sa, referirile vizînd mai ales revista, „Din trecutul nostru” editată la Chișinău între anii  1933-1939.

În anii postbelici (1953-1954) este persecutat. Pentru a supravieţui, se angajează portar, apoi paznic la Cimitirul Bellu. Dar şi aici Bezviconi lucrează asupra a două preţioase lucrări documentare: „Cimitirul Bellu din Bucureşti” (1941) şi „Necropola Capitalei”. A avut şi diverse pseudonime: Gh. Bohus, Alexie Gurja, Nicolae Pîndaru, Gh. Moldovan ş.a.

Gheorghe Bezviconi colaborează cu publicaţiile de limbă rusă de la Chișinău: „Deni” (1929), „Naşe vremea” (1931), „Naşa reci” (1937), precum şi la periodicele româneşti: „Izbînda” (1932), „Viaţa Basarabiei” (1932-1934; 1937-1941), „Din trecutul nostru” (1933-1939) (revistă înfiinţată de însuşi Bezviconi); şi la cele din ţară: „Însemnări ieşene” (1936, 1940), „Adevărul literar şi artistic” (1937), „Cuget clar” (1937,1939), „Convorbiri literare” (1939-1941) ,,Revista istorică” (1940), „Vremea” (1941), „Revista Fundaţiilor Regale” (1941). A fost preocupat şi a tratat în lucrările lor teme de genealogie, heraldică, medievistică, literatură şi artă. Este autorul cărţilor „Cărturari basarabeni” (1940), „Profiluri de ieri şi de azi” (1943), „Călători ruşi în Moldova şi Muntenia” (1947), „Puşkin în exil” (în colaborare cu S. Callimachi, 1947) ș.a.