string(7) "library" string(8) "document"
1475
1410
1359
1465
1200
82
514
1504
300
1832
1775
1646
1497

Românii şi poezia lor

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

De când erau mici.

Mihul nu-şi numără duşmanii niciodată; lui nu-i pasă de-ar fi patruzeci şi cinci, cincizeci fără cinci, de-ar fi chiar haiduci levinţi; de-ar fi chiar duşi de la părinţi de când erau încă mici; de-ar fi, într-un cuvânt, acei duşmani, lipsiţi de orice simţire omenească, ca fiinţe ce de mult s-au depărtat de la izvorul îndulcitor al inimii omeneşti, de la sânul părintesc, Mihu răspunde cu fală:

Murgule, te lasă

Istor braţe groase,

Groase şi vânoase;

Istuia piept lat,

Lat şi-nfăşurat;

Istui păluşel,

Tăiuş de oţel!

La aceste cuvinte Murgul se supune, lasă colnicul şi apucă iar drumul, căci murgu-i ca gândul, zice balada; dar iată că în fundul codrului, la o muche de stâncă, benchetuieşte un ungur bătrân cu patruzeci şi cinci de nepoţi de ai lui, şi iată că deodată el tresare, auzind:

Un mândru cântěc,

Cântic de voinic,

Ş-un glas de cobuz

Dulce la auz,

De cobuz de os

Ce cântă frumos.

Acesta e Ianuş cel vestit! Ianuş care domneşte în codri cu o ceată de voinici cu chivere nalte şi cu cozile late, lăsate pe spate!

Ianuş care porunceşte la haiduci făr' de leafă: hoţoman bătrân şi neîmpăcat,

Cu barba zburlită,

De rele-nvechită!

Până-n brâu lungită,

Cu brâu învelită!

El are săbii lucitoare, are durdă ghintuită, are inimă oţelită, dar sufletul lui e măreţ, căci măreaţă e porunca ce dă el voinicilor lui haramini. Mergeţi, le zice, şi-i aţineţi calea la pod, la hârtop etc.

De-a fi vrun viteaz,

Să nu mi-l stricaţi!

Iar vrun fermecat,

De muieri stricat...

O palmă să-i daţi

Drumul să-i lăsaţi.

O parte din unguri merg de ies în calea Mihului şi cad ucişi de paloşul lui, căci le-a zis Mihu:

Cine v-a mânatCapul v-a mâncat!

Pe urmă Mihu purcede iar prin cel codru verde, cântând duios din cobuz, şi merge de se înfăţişează deodată în ochii lui Ianuş.

Ungurul se înfurie, şi cu glas de răzbunare porunceşte nepoţilor să dea cu flintele, să dea cu lăncile. ,,Lăsaţi lăncile", le zice Mihu,

Că eu Mihu sânt!

Şi vreau să vă cânt

Un mândru cântěc,

Cântic de voinic,

Din cobuz de os

Ce cântă frumos!

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11