lvl100:

Interfluviul Nistru-Prut era o regiune strategica prin care treceau invadatorii dinspre est, cei ce veneau din nord si aspirau sa ajunga la Dunare, cei din sud care doreau sa controleze caile de comunicare dintre spatiul balcanic si regiunile baltice, anume aici au fost create raialele turcesti etc. Nu intimplator la 1812 anume aceasta regiune a fost rupta din Tara Moldovei. Respectiv este un lucru firesc ca anume aici, in aceasta parte a Tarii Moldovei locuiau oameni dornici de libertate, care tineau la Tara Moldovei, earu loiali domnitorilor iar in caz de necesitate aparau cu arma in mina tara. Ca rasplata pentru serviciile oferite statului ei se bucurau de anumite privilegii economice si sociale din partea domnilor. Dar acest statut social-economic specific nu nega si nu diminua siritul moldovenesc al localnicilor care s-a manifestat in cultura si traditiile lor. Anume acest spirit le-a permis moldovenilor sa supravietuiasca dupa 1812 cind au fost schimbat statutul politic si social-ecomic a moldovenilor din regiune, le-a permis sa asimileze o mare parte din populatia venita in regiune. In concluzie, in aceasta parte a Moldovei au trait si traiesc oameni iubitori de libertate, sentiment educat de generatii, oameni care tin la Moldova, cultura si traditiile ei. Iata cine suntem noi si daca nu intelegi aceste lucruri nu ne vei intelege nici odata.  

#29Sa stii ca desi nu sunt de acord cu ceea ce ai scris tonalitatea mesajului mea placut. Nu sunt de acord cu afirmatiile tale privind caracterul "periferic" a Moldovei de est in cadrul Tarii Moldoveii.Afirmatie care presupune lipsa de importanta a acestui teritoriu pentru domnii Moldovei.  In acest context asi vrea sa te informez ca anume pe Nistru domnii Moldovei au construit si consolidat importante cetati (Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Alba). La Lipnic moldovenii au distrus o importanta armata de tatari, linga Cahul s-a jertfit domnul Moldovei Ioan Voda cel Cumplit, in Codrul Cosminului a luptat Stefan etc.
Referitor la nationalismul moldovenesc pot sa-ti spun ca este un fenomen care a existat si va exista atit timp cit vor fi oamenii care se autoidentifica ca moldoveni si care tin la acest pamint. Nationalisti moldoveni au fost Gh.Asachi, I.Creanga, M.Eminescu, acei locuitori ai Iasului care au esit la demonstratia din iarna anului 1866 inbabusita prin forta armata, M.Sadoveanu etc. La moment cultivarea dragostei fata de cultura si civilizatiei moldovenesti reprezinta o sursa foarte importanta in mentinerea identitatii culturale si lingvistice a moldovenilor din R.Moldova, raionaele de est - asa numita transnistria, satele din Bucovina, reginea Odesa si regiunile limitrofe ale Ucrainei etc.
Cultura originala a Moldovei reprezinta o sursa importanta de inspiratie si dezvoltare a  culturii din Romania, asa cum s-a intimplat si in sec XIX.

Fiindca vad ca tampenia cu stramosii care erau "moldoveni si nu români" si vorbeau "moldoveneste si nu româna" (fiindca, chipurile, denumirea de româna ar fi aparut in sec. XIX) pare sa fie un soi de mantra a sarmato-costobocilor moldovenisti de pe aici, mi-am luat putin din timp ca sa le fac un conspect al literaturii de limba româna din sec. XVI din care provin cele mai timpurii documente cunoscute in aceasta limba. E de observat in primul rand ca in secolul respectiv majoritatea textelor folosite de romani erau in slavona. De exemplu, cele mai vechi documente de cancelarie in romaneste apar in Tara Romaneasca la curtea lui Mihai Viteazu, doar la sfasitul sec. XVI, iar in Moldova ceva mai tarziu, prin 1602. Textele sunt indeobste clasificate in neliterare (scrisori, insemnari, zapise, etc.) si literare (carti ori fragmente bisericesti si laice). Din totalul de aproape 200 de documente in romaneste din sec. XVI, cam doua treimi sunt neliterare si numai o treime literare. Inainte de a arunca o privide, hai sa clarificam inca de la inceput ca nici unul dintre aceste documente NU contine termenul de "limba moldoveneasca"; acolo unde limba e specificata, limba e numita sistematic "româna" ori "rumâna" (uneori ambele denumiri apar in acelasi text). Nu "valaha", nu "moldoveneasca", ci consistent "limba româna".   
1. Sa incepem dar cu textele neliterare (ramase cam 121), nu in ultimul rand fiindca primul document ramas e de acest gen - scrisoarea lui Neacsu datata pe la 1521 (apropo, Gebeleizis, datarea nu e incerta, ci e bazata pe evenimentele pe care le descrie - plecarea lui Soliman Magnificul din Sofia si pericolul ca turcii sa traverseze Tara Romaneasca catre Transilvania in iunie 1521). Primul text neliterar din Moldova e un zapis de vanzare din Galati de la 1577. Majoritatea textelor romanesti (95) provin din ultimul deceniu al secolului in principal datorita faptului ca la curtea lui Mihai Viteazu actele muntene scrise in Transilvania pastreaza copia actelor in romaneste (inclusiv doua copii dupa acte emise de imparatul Rudolf al II-lea). Majoritatea covarsitoare a scrisorilor din aceasta colectie (18) - desi in parte provenite din Muntenia si Moldova - s-au pastrat in Transilvania, unde traditia arhivistica era mult mai puternica (de exemplu scrisoarea lui Neacsu s-a pastrat la Brasov). Scrisorile demonstreaza inca odata ca in sec. XVI se dezvolta o corespondenta destul de intensa in limba romana in tot spatiul romanofon: Moldova nu era si nu avea cum sa fie izolata si era doar o rotita in macanismul care tocmai dadea nastere limbii romane scrise.
2. Distributia si originea textelor literare e determinata pe de o parte de presiunea Reformei din Transilvania, si pe de alta parte de posibilitatile de diseminare a literaturii: de exemplu, Moldova nu a avut o tiparnita inainte de sec. XVII, singurele tiparnite din spatiul romanesc al epocii fiind in Muntenia (tiparnitele din Targoviste ale lui Macarie, stabilita in 1508, si cea a lui Dimitrie Liubavici, din 1544) si in Ardeal (la Sibiu de unde provin printre primele tiparituri in romaneste, la Brasov unde a lucrat prolificul diacon muntean Coresi, si la Cluj de unde provine Fragmentul Teodorescu - prima carte in romaneste cu caractere latine). In consecinta, toate tipariturile romanesti folosite in Moldova secolului XVI au fost importate. Fie din Muntenia, cum ar fi "Apostolul" tiparit in 1546 de Liubavici la comanda fiilor lui Petru Rares. Fie din Ardeal: de la Sibiu, unde Filip Moldoveanu - aparent un sas provenit din nordul Moldovei - tipareste de pilda intre1551-1553 vestitul "Tetraevenghel" slavo-român destinat bisericilor ortodoxe din intreg spatiul romanesc, in care traducerea romaneasca e o mixtura de graiuri din Hunedoara si Moldova; ori de la Brasov, unde pentru un sfert de veac Coresi publica o cantitate impresionanta de literature liturgica in limba romana - vezi cateva exemple mai jos. Centrul cultural al Moldovei in epoca respectiva era la Putna unde primele traduceri si reproduceri romanesti in manuscris s-au facut catre sfarsitul veacului, incepand cu "Pravila ritorului Lucaci" (1581) compilata dupa traduceri ori editari de origini diverse, limba folosita prezentand particularitati nord-moldovenesti amestecate cu cele ale graiurilor muntenesti si hunedorene. Mai tarziu (1592-1604) la Putna a fost de asemenea copiata cunoscuta editie slavo-romana a "Florii darurilor" dupa un original tradus in Banat-Hunedoara. Cele mai timpurii texte literare in romaneste copiate in Moldova - dupa originale traduse intr-o limba romana rotacizata in Maramures si Ardeal, posibil in secolele precedente sup presiune husita - sunt "Psaltirele" (Hurmuzaki, Scheiana si Voroneteana) si "Codicele Voronetean". Cel mai vechi manuscris romanesc caruia i se cunoaste data copierii (fiindca e datat, 1559-1560) a fost de asemenea descoperit in Moldova: "Codicele popii Bratu" care copiaza din editia sibiana a "Tetravanghelului", si dintr-un "Apostol" tradus in Banat-Hunedoara.
Fiindca nu am timp sa discut cantitatea imensa de material, iata cateva observatii integrative:
a) Textele literare in limba romana care au supravietuit din sec. XVI sunt in numar relativ mic - cam 59-64 - implicand un numar relativ restrans de centre culturale, cu majoritatea tipariturilor provenind din Tara Romaneasca si Ardeal, dar larg folosite si in Moldova care nu avea tiparnita ci un centru puternic de copisti (producand manuscrise mai ales in slavona, dar si un numar de texte romanesti).
b) Majoritatea acestor texte folosesc o limba romana bazata pe o mixtura de graiuri: de cele mai multe ori caracterul dialectal al textului nu corespundea cu locul din arealul romanofon unde erau copiate ori tiparite. Pe departe, cele mai multe traduceri provin din zona Banat-Hunedoara (sub presiunea reformatilor). Din Moldova provin cam 3-5 traduceri (manuscrise, ori date la tiparit in Ardeal precum "Tetravanghelul"), iar din Tara Romaneasca si sud-estul transilvanean provin integral "Cantecul religios" si "Codex Sturdzanus", si mai multe parti din tipariturile brasovene (precum "Evanghelia cu invatatura" unde textele muntenesti sunt imbinate cu cazanii mai vechi de provenienta hunedoreana si moldoveneasca).
c) Daca Banat-Hunedoara a fost zona de unde provin preponderent traducerile, Brasovul a avut principalul rol de difuzare a tipariturilor din Banat pana'n nordul Moldovei unde parte a acestor lucrari erau imbinate cu alte texte si copiate in manuscrise la comanda domnilor si boierilor locali.
d) In toate textele unde limba si populatia de destinatie sunt specificate se foloseste lingvonimul "româna" si etnonimul "român". Iata cateva extrase:
Din "Intrebare Crestineasca" (cca 1560): "..neste crestini buni socotira si scoasera cartea den limba sarbeasca pre limba rumâneasca, [...] sa inteleaga toti oamenii cine-s rumâni crestini"
Din "Tetraevenghelul" lui Coresi (cca 1561): "...si am scris aceaste sfente carti de invatatura, sa fie popilor rumânesti sa inteleaga..."
Din "Talcul evangheliilor" (cca 1567): "...derept aceaea am scris cum am putut Treteevanghelul si Praxiul rumâneaste.."
Din "Molitevnic rumânesc" (cca 1567): "Rumâneste am scris acest Molitevnic cum sa inteleaga si popa.."
Din "Psaltirea româneasca" (1570): "...daca vazuiu ca mai toate limbile au cuvantul lui Dumnezeu in limba lor, numai noi rumânii n-avam..."
Din "Psaltirea slavo-româna" (1577): "scrisu-v-am aceaste Psaltiri cu otveat, de-am scos den Psaltirea sârbeasca pre limba rumâneasca..."
Din "Palia de la Orastie" (1582): "pentru intramatura beseareceei sfanta a românilor, poftind tot binele..."
etc. etc.
In masura in care am sa am timp, mai tarziu am sa conspectez de asemenea nitica informatie despre urmatorul secol - al XVII-lea -, cel al cronicarilor munteni (Ludescu scriind pentru Cantacuzini, Radu Popescu, Radu Greceanu) si moldoveni (Grigore Ureche si Miron Costin), precum si al primei Biblii integrale romanesti (Biblia de la Bucuresti).