Exista doua probleme pe care oficialii le expluateaza, dar pe mutis, evita sa le puna in discutie. Acestea sunt problema moldovenilor(asa zisul paradox moldovenesc) si problema romanilor.

Asa dar, "paradoxul moldovenesc" in ce consta el? Toti se mira de ce deacum 20 de ani cum a inceput sa se destrame imperiul sovetic, toti fug in toate partile iar noi aidoma celor ce le-a ars casa scotocim prin jaratecul fumegind, poate v-om mai gasi ceva bun, adica tinjim dupa acel sistem si din nostalgie ne mai tinem de comunisti.Rominii repede au gasit raspuns - indoctrinati, zombati, spalati pe creeri. Raspuns logic dar nimic comun cu adevarul. Pentru a raspunde sa ne amintim un pic trecutul: din timpuri stravechi majoritatea populatiei noastre se ocupau cu agricultura, duceau un mod de viata tipic taranesc. Aceasta inseamna griji vesnice - sa sameni , sa cresti roada, sa stringi roada, sa faci zestre la copii, sa-i casatoresti, sa le dai o bucata de pamint ca ei la rindul lor sa aiba aceleas griji...Roata vietii se invirtea si nu avea chiar asa de mare importanta in minile cui e administratia, turcii, rusii, rominii. Asa a fost pina in 1940, cind pe capul nostru s-a abatut o mare napaste - sovieticii. A fost mare prapad - razboiul, genocidul cu foametea, deportarile, insa cea mai mare napaste, dupa care nici astazi nu ne putem reveni este boschetarismul imperial.La tarani le-au lut pamintul si respective grijile lor, iar odata cu garantarea unui minim de existenta aceasta patura sociala a pierdut capacitatea de a progresa. Regimul le convenea la majoritatea:pentru  cei lenesi era de ajuns sa iasa in cimp, evidenta se ducea in “esiri” sau cum le mai spuneau “betisoare”;cei ce se vedeau inteligentimea, elita satului – sapte clase le erau de ajuns ca sa fie invatator,contabil,sef de ferma, sef de deposit, brigadir, intr-un cuvint fruntea satului;aveau sansa si cei ce doreau cu adevarat sa progreseze, sa devina medic, inginer, invatat – cu conditia ca v-or reprezenta metropola si de regula erau trimisi in alte parti.

Daca tinem cont de “marea dorinta de carte” a taranilor atunci nu e de mirare ca la majoritatea lea placut sa traiasca dupa principiul <noi ne facem ca lucram, ei se fac ca platesc, iar noaptea luam sacul si ne ducem pe lanul kolhozului>. Pe linga aceasta mai erau garantate medicina, invatamintul si pensia. O generatie intreaga a crescut si a imbatrinit cu psihologia aceasta de bo