“sosind ziua fatală a expirărei convenţiei după tratat,ce trebuia fiește care să trăiască unde era să rămană desăvărșit,ceasurile acele au fost de plîngeri un timp de neuitat; pentru că poporul cu cîrdul ,ca turmele de oi,încinsese toata marginea Prutului de la un capăt la altul,mergînd  și venind de prin sate si de prin tîrguri septămîni incheiete ,cu luarea de ziua bună de la părinţi ,de la fraţi și de la rudenii,cu care crescuse și vieţuise dimpreună pănă în vremea aceea cînd se despărţiau unii de alţii pentru totdeauna”……iar apoi Xenopol continua……..”Și într’adevar  ca Basarabia era pierduta ,poate pentru totdeauna,din momentul ce vulturul Uralului infipsese in ea ghiarele sale,si ramasul bun a locuitorilor ei era simbolul aceluia pe care tara o facea jumatatei sale insusi. De atunci Prutul deveni <<rîul blăstămat>>,acarui valuri vor insemna despartirea aceluiasi neam.Acuma de abia planurile Rusiei,asupra tarilor romîne,apareau in adevarata lor fiinta.Daca Rusia luptase pentru ele,nu fusese pentru  a le da inapoi liberta tea,uzurpata de Turci,dar pentru a le supune propriei sale autoritari,pentru a schimba suzeranitatea turceasca pe stapinirea moscovita.Ca incheerea aceasta a rasboiului nu se potrivea de loc cu premisele ce-i daduse nastere,ca Rusia il declarase pentru a mantui tarile romine de asuprirea otomana,si ca acuma la incheierea pacei,aceste tari trebbia sa plateasca ele izbanzile rusesti,era tot atat de sigur,pe ci teste de netagaduit ca intre logica si politica este un abiz tot atit de mare ca intre ratiune si interes. “