[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1558 de oameni, dintre care 46.08% -  bărbaţi și 53.92% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arăta astfel: 97.05% - moldoveni, 0.77% - ucraineni, 0.64% - ruşi, 1.54% - ţigani.

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Frumuşica constituia 1560 de oameni, dintre care 46.09% - bărbaţi și 53.91% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei arată în felul următor: 97.05% - moldoveni, 0.77% - ucraineni, 0.64% - ruşi, 1.54% - ţigani.

În comuna Frumuşica au fost înregistrate 567 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

[în sus]Istoria localitații

La marginea localității, pe malul drept al rîului Căinari, în 1955 arheologii au descoperit o staţiune umană cu obiecte din epoca de piatră cu o vechime de peste 9.000 de ani. Aici au fost depistate oase de animale, cărbune de lemn, aşchii şi unelte din cremene, datînd din mezolitic (mileniile XII-VII î.Hr.). În anii 4500-4000 î.Hr., aici a apărut un sat, locuitorii căruia trăiau în  case din lemn şi lut, cu sau fără etaj, confecționau unelte de muncă din cremene, cunoșteau arama, modelau vase de argilă de diferite mărimi şi bogat înfrumuseţate.

Satul a fost mistuit de foc, probabil, în urma invaziilor popoarelor nomade. Pe vatra părăsită a acestui sat au fost găsite vase de argilă şi alte obiecte casnice din eneolitic (mileniile IV-III î. Hr.).

Dar actuala aşezare e atestată documentar într-un document din 20 august 1588. În 1723, a fost sfinţită bisericuţa de lemn, cu acoperiş de stuf. Recensămîntul din 1803, trecea în liste satul Frumuşica, cu moară pe Căinar, cu 31 de gospodării ţărăneşti, pe moşia spătarului Ioniţă Rosset. În 1812, făcînd schimb de moşii, spătarul trecu peste Prut, proprietar devenind aici Zamfirachi Stamo.

Timp de nouă ani (1836-1847) în sat a fost construită în piatră actuala biserică "Sf.Arhanghel Mihail". În apropiere se afla schitul Frumuşica.

Ion Irimiţa, fiul preotuluidin localitate, născut la Frumuşica pe 26 septembrie 1878 şi-a făcut studiile la universităţile din Odessa, Tartu şi Varşovia, a muncit ca profesor în  Varşovia, în orașul Troiţk din regiunea Celeabinsk şi la Taşkent, este autorul manualelor "Sintaxa limbii moldoveneşti" (1931) şi "Gramatica limbii moldoveneşti" (1934). A decedat la Orenburg în anul 1955.

Recensămîntul din 1859 fixa la Frumușica 582 de oameni, iar către anul 1910 populaţia se dublase, ajungînd la 1.068 de locuitori. În 1894 și-a deschis ușile școala elementară. În 1904 Frumuşica din volostea Năduşita, judeţul Soroca, avea o populaţie de 897 de răzesi, biserica, şcoală elementară rusă, lîngă sat este un heleşteu. Cître 1923 satul avea carieră de piatră, cooperativă agricolă "Albina", grădină de zarzavat, 2 mori, şcoală primară mixtă, biserica ortodoxă, primărie, 3 cîrciume.

În 1948 la Frumușica a fost întemeiată gospodăria colectivă "Progress", care a fiinţat pînă în 1997.