[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 4280 de oameni, dintre care 49.00% - bărbaţi și 51.00% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.11% - moldoveni, 0.98% - ucraineni, 0.49% - ruşi, 0.09% - găgăuzi, 0.19% - bulgari, 0.05% - ţigani, 0.09% - alte etnii.

În satul Taraclia au fost înregistrate 1392 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Taraclia a fost menționat documentar în anul 1783. Prima așezare se găsea în partea de vest a așezării de astăzi, pe malul drept al rîului Ceaga. Conform unei opinii denumirea satului vine de la cuvîntul turcesc "taracli" – care în traducere înseamnă pieptene de o anumită formă pe care o are și locul unde au fost construite primele case. Locuitorii au numit această parte a satului "valea satului".

Mai tîrziu satul a crescut înspre Baimaclia pe malul drept al rîului Ceaga. Prima biserică din sat a fost ridicată în curînd după întemeierea satului pe malul drept al rîului Ceaga. Această biserică a funcționat pînă la 1848 , cînd a fost deschisă a doua biserică, care funcționează și în prezent.

În biserica veche se păstrează trei icoane pictate pe lemn cu chipul lui Isus Hristos. La fiecare sărbătoare creștină în biserica veche se aprinde o candelă.

După anul 1812 în ritmuri rapide crește populația satului. În anii 1848-1852 în sat au fost mutate 24 familii din satul Mămăliga și cetatea Hotin, care au încercat să întemeieze un nou sat Taraclia-Nouă, cu 5 kilometri mai la sud de Taraclia. Însă pînă la urmă familiile au fost mutate în sat. În anul 1848 a fost înălțată biserică în centrul nou al satului. În același an 1848 inginerul rus Panteleev a proiectat străzile de pe malul stîng al rîului Ceaga, drepte și late. Strada de la biserică și pînă la capătul de sud al satului se numea Strada Mare.

[în sus]Sfera socială

În satul Taraclia a fost inaugurat un centru social „Casa Nadejda”, care găzduiește 18 bătrîni şi  asigură prînzuri gratuite pentru 150 oameni în etate. Centrul a fost construit în cadrul proiectului „Pentru părinţii noştri”, de către Asociaţia Obştească „Concordia. Proiecte sociale”, cu ajutorul Guvernului Austriei. Este cel de-al cincilea centru social deschis în Republica Moldova cu suportul „Concordia”.

[în sus]Monumente ale naturii

La începutul secolului XX învățătorii școlii de meserii C.A.Trofimovschii și A.N. Tarabuchin au găsi în rîpa lui Vișan, situată la 1,5 km depărtare de centrul satului oase de mamifiere fosile cu vîrsta geologică de 7-8 milioane de ani (fauna hiparionică).

În anul 1901 rîpa a fost vizitată de către profesorul universității din Odesa V.D.Lazarev, care a apreciat la justa valoare aceasta descoperire. Datorită lucrărilor vestitului geograf I.P.Homenco, rîpa de la Taraclia capătă un renume mondial. Despre rîpa lui Vișan s-a vorbit la Conferința Mondială a paleontologilor care și-a ținut lucrările în anul 1910 la Geneva. În anul 1913 Țarul Rusiei a emis un “Ucaz” special prin care rîpa lui Vișan din satul Taraclia gubernia Basarabia era declarată ca prima rezervație paleontologică din Imperiul Rus.

În rezultatul săpăturilor au fost găsite resturi fosile a hiparionilor – strămoși ai calului care trăiau în turme. De asemenea au fost găsite și resturi ale mastodonților – animale asemănătoare cu elefantul de azi; dinopterilor – mamifere uriașe cu înălțimea de cinci metri și lungimea de șase metri, avînd o trompă ca a elefntului și doi fildeși pe maxilarul inferior, îndoiți în jos; rinocerilor, antilopelor, girafelor, tigrilor cu colți de sabie – în total 56 de specii. Resturile fosile, găsite la Taraclia, au fost prezentate la multe expoziții internaționale privind evoluția lumii pe pămînt. O parte din materialul paleontologic se păstrează la universitatea din Odesa, în Muzeul etnografic din Chișinău și la Institutul paleontologic din Sankt-Petersburg (Rusia).