[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 2776 de oameni, dintre care 48.02% - bărbaţi și 51.98% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arată astfel: 7.74% - moldoveni, 90.96% - ucraineni, 0.97% - ruşi, 0.14% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.14% - alte etnii. În satul Teţcani au fost înregistrate 1010 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Prima atestare documentară a satului Teţcani datează din anul 1577. La acea dată satul se numea Ilişeuţi. Vatra veche a satului se află la 3 km de actuala amplasare a localităţii, pe o colină în apropierea rîului Prut. În prezent acest loc se numeşte Cut. În vechime, neavînd fîntîni, localnicii se aprovizionau cu apă din Prut, însă nu s-au aşezat cu traiul pe malul rîului din cauza pericolului inundaţiilor.

La începutul secolului al XIX-lea, după anexarea Basarabiei de Imperiul Rus,  în această zonă se aşează cu traiul mai multe familii de colonişti ruşi, printre care Danilov, Andreiţov, Romanov, Kirilov, Kulicov, urmaşii cărora şi azi trăiesc în Teţcani.  Au urmat mai multe familii de colonişti din zona Carpaţilor, printre primii fiind familia Bember.

În primele decenii ale secolului al XIX-lea localnicii s-au mutat pe actuala locaţie a satului. La Hotin, care era la acea dată centru judeţean, a fost elaborat planul satului, care prevedea construirea a 8 străzi, nou-veniţii primind un lot pentru construcţie şi gospodărie cu o suprafaţă de circa 60 de ari (în dependenţă de numărul membrilor familiei). În afara satului fiecare familie de colonişti primea cîteva desetine (1 desetină avea 160 m în lungime şi 80m în lăţime) de pămînt pentru a practica agricultura.

Una din mahalalele satului se numeşte Isăieni, după numele lui Isai Murari, care primul s-a aşezat cu traiul lîngă pădure, pe malul unui pîrău. Acum aici trăiesc cinci familii.

În cealaltă parte a satului, o altă mahala poartă numele Finlanda. Aici îşi duc traiul circa 10% din locuitorii satului.

[în sus]Resurse naturale

Satul posedă de bogăţii naturale ca: nisp, piatră, lut. Satul este amplasat pe o suprafaţă de 2784,52 ha; dintre care:
•    terenuri cu destinaţie agricolă – 1879,35;
•    păduri – 166,25 ha;
•    bazine acvatice – 101,82  ha.

[în sus]Economia locală

La etapa actuală pe teritoriul satului activează următorii agenţi economici:
•    SRL „Teţcăneanu”  - gospodărie agricolă ,
•    ÎI „Troiandă-Arman” -  gospodărie agricolă,
•    SRL „Servest-Agro” - gospodărie agricolă,
•    SRL „Paraschino N.D.” - gospodărie agricole,
•    380 gospodării ţărăneşti,
•    SRL „Vetreac” – o moară şi o oloiniţă,
•    ÎI „Pelepeţchii P.I.” – oloiniţă,
•    ÎI cu profil comercial – 7,
•    Asecoop,
•    O farmacie,
•    O ambulatorie veterenară,
•    Asociaţia de Economii şi Împrumut a cetăţenilor,
•    Filiala „Băncii de Economii”.

[în sus]Sfera socială

Pe teritoriul satului activează:
•    Liceul
•    Grădiniţa
•    Căminul cultural
•    Oficiul medicilor de familie.

Pe teritoriul satului activează organizaţiile obşteşti:
•    „Asociaţia primarilor din raionul Briceni”
•    „Asociaţia Obştească a părinţilor liceului teoretic Teţcani”
•    ONG „Teţcani-Eco-Prut”
•    „Asociaţia Municipală Teţcaniservice”
•    Asociaţia obştească Tineretul Ucrainean din Moldova „Zlagoda”.

Primăria satului conlucrează cu Asociaţia Obştească din Germania „Trans-Balcani”.

Pînă în anul 1976 în satul Teţcani activau două grădiniţe de copii. În legătură cu trecerea şcolii medii într-o nouă clădire, cele două grădiniţe au fost comasate în una,  „Scufiţa roşie” , cu o capacitate de 220 locuri. În grădiniţă sunt organizate 7 grupe pe categoriile de vîrstă. În sezonul primăvară-vară activează toate grupele, în sezonul toamnă-iarnă, doar grupele pregătitoare. Din cauza problemelor de ordin financiar grădiniţa nu funcţionează anul împrejur. În activitatea didactică sunt antrenaţi 14 educatori, cu o vechime în muncă de circa 20 de ani.

Liceul teoretic din satul Teţcani şi-a început activitatea în 1976, în calitate de şcoală medie de cultură generală. Din anul 2000 în cadrul şcolii se deschid clasele liceale, iar în 2004 instituţia capătă statut de liceu teoretic. În liceu studiază 471 elevi. Liceul teoretic din satul Teţcani este unicul liceu rural cu predare în limba rusă.

Graţie susţinerii diasporei ruse din Moldova în anul 2004 trei elevi ai liceului au întîlnit Revelionul în regiunea Pscov. În anii 2003 – 2004 trei învăţători din Liceu au urmat cursuri de perfecţionare în oraşul Voronej.

Istoria Liceului include multe date marcante, printre care se evidenţiază:
•    anul 1898 – în satul Teţcani a început construcţia şcolii;
•    anul  1902 – este inaugurată şcoala populară cu o clasă (17 elevi, un învăţător cu studii medii);
•    anul 1916 – este inaugurată şcoala populară cu trei clase (57 elevi, 3 învăţători cu studii medii) anul 1920 – şcoala medie;
•    anul 1944 – şcoala de şapte ani (559 elevi, 14 învăţători cu studii medii);
•    anul 1953 – inaugurarea şcolii medii complete (498 elevi, 24 învăţători cu studii superioare);
•    anul 1963 – formarea şcolii medii cu 11 clase.

Satul are cîteva tradiţii care rămîn neschimbate decenii la rînd. De revelion se adună cîteva grupuri de elevi, a cîte 10 oameni, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu muzicanţi, care îmblă din casă în casă şi le urează tuturor la mulţi ani. Tradiţiei localnicii îi spun Tricrai.

După ce întîlnesc anul nou, în noaptea de revelion, sătenii dau foc unor stoguri de lujeri, amplasati la răscrucile satului.  

De Crăciun se întîlnesc cu rudele, merg în ospeţie. Timp de trei zile durează petrecerile. La fel se întîmplă şi de Paşti. În a opta săptămînă după Paşti se serbează Hramul satului.

[în sus]Monumente istorice

Prima biserică din satul Teţcani era din lemn, acoperită cu stuf. În 1862 în locul bisericii din lemn a fost ridicată biserica din piatră cu hramul Sfintei Treimi. În timpul primului război mondial, clopotele bisericii au fost scoase şi topite pentru a fabrica gloanţe.  

În 1952 autorităţile sovietice au închis biserica, iar în 1963 în incinta ei a fost deschis muzeul etnografic. Directorul muzeului, Grigore Balahterov, a reuşit să păstreze toate cărţile şi odoarele bisericeşti, salvîndu-le de distrugere. În 1988 biserica a fost redeschisă, iar în 1992, cu ajutorul enoriaşilor a fost renovată din temelie. La îndemnul preotului Ioan Beico a fost realizată o nouă catapeteasmă.