#152
Andrei, e oare posibil sa precizezi de unde si pana unde ai scos cifra de 95% privitoare la ponderea denumirii "limba moldoveneasca" in documentele vechi? Hai sa o facem inca odata clar: documentele medievale in limba romana - mai ales cele laice - sunt usor numarabile fiind mai degraba rare si, in general, nu erau destinate doar unei regiuni a actualei Romanii, fiind parti ale aceluiasi fenomen cultural care incepe cu descalecarea principatului valah in Tara Romaneasca (sec. XIII) si continua mai tarziu in aceleasi tipare - alfabet, mode de formare a cuvintelor, etc. - in Moldova (sec. XIV). (Conform lui Bogdan si Rosetti, pe baza caracteristicilor alfabetului chirilic romanesc, o traditie grafica s-a instaurat incepand cam de pe la 1250).
In pofida a ceea ce ati invat voi in RSSM, in evul mediu principatul Moldovei nu era izolat cu sarma ghimpata de restul spatiului romanofon si moldovenii nu confiscau carti la hotarul de pe Milcov cu muntenii ori la Carpati cu bistritenii. Scrierile romanesti au circulat inca de la inceput in tot spatiul romanesc: psaltirele rotacizate maramuresene (posibil bazate pe texte husite din sec. X-XV) au fost reproduse si pastrate in Bucovina, tipariturile religioase din Muntenia si sudul Ardealului ale diaconului Coresi "ot Targoviste" (sec. XVI, considerate la baza limbii romane moderne) erau culese inclusiv din limba codicelor religioase moldovenesti si erau scrise "pre limba rumâneasca" destinate "să înteleagă toti oamenii cine-s rumâni creştini". Printii feudali valahi (din Muntenia si Moldova) erau legati prin nenumarate legaturi de rudenie, aliante si dusmanii politice, rotite ale unui politikon panromanesc bazat pe comuniunea de cultura si mentalitate; de pilda faimoasa "Istorie ieroglifica" a lui Cantemir e o satira la adresa boierilor din Muntenia. Prima traducere integrala a Bibliei (Biblia de la Bucuresti, sec XVII) - care a circulat secole in tot spatiul romanofon si e la baza Bibliei romanesti actuale - a fost publicata de cronicarii munteni Radu si Serban Greceanu, in traducerea lui Serban Cantacuzino si inspirata de traducerile moldoveanului Nicolae Milescu, numit "Spataru" fiindca a detinut aceasta functie si-n Moldova si la Bucuresti unde l-a insotit pe domnitorul Gheorghe Ghica. Psalmii versificati mai tarziu "într-însa româneasca limba" de mitropolitul suceveanul Dosoftei ("Psaltirea in versuri", sec XVII) au circulat pana prin Banat, Crisana, si-n nordul Bulgariei. Ca sa nu mai vorbim de epocile mai recente unde principatele romanesti au avut constant aceeasi soarta, cu domnitori care se schimbau frecvent de pe un tron pe altul si oameni de cultura care n-ar fi banuit niciodata ca vor fi enclavizati secole mai tarziu de o ideologie indreptata impotriva spatiului cultural comun din care se simteau parte.
Considerand literatura romana veche, denumirea de "limba romana" predonima fara drept de apel, cu denumirea respectiva aparand sistematic inca din primele texte scrise cunoscute (sec XVI) in general destinate implicit or explicit tuturor feudelor valahe. Mai tarziu in Moldova e sporadic denumita si "limba moldoveneasca" (tipic in texte unde de asemea apare interschimbabil si denumirea de "româna") cu semnificatia de "limba vorbita din Moldova" si fara nici un fel de pretentii de diferenta fata de limba celorlalti romani, ori nationalisme inproprii mentalitatii epocilor respective.
Mai mult, considerand intregul corp al literaturii romane, procentul de texte in care limba apare drept "limba moldoveneasc" este absolut insignifiant. Literatura si limba s-au dezvoltat abrupt in spatiul romanesc incepand cu secolul XIX fara absolut nicio disputa privitoare la denumirea limbii. I perioada respectiva, teritoriul actualei RM era o COLONIE ruseasca cu un influx enorm de alogeni, unde limba localnicilor era cel mult - vorba lui Stere - un patois de bucatarie. Limba literara in care se scrie astazi la Chisinau s-a dezvoltat EXCLUSIV pe teritoriul actual al Romaniei, drept care a o redenumi e un FURT curat.    
Deci, Andrei, te sfatuiesc s-o iei mai usor cu declaratiile despre ce s-au considerat locuitorii din Moldova medievala ori despre ce limba vorbeau acestia... Pentru noi - romanii din Moldova romaneasca - modul in care ne sunt interpretate in RM izvoarele istorice, intr-o limba infestata de calcurirusesti si-n spiritul ideologiei care l-a creat pe "moldoveanul care nu e roman" - i.e., homo sovieticus din Basarabia -, e o spoliere  impardonabila a tezaurului nostru cultural.