Constantin Negruzzi s-a născut la 12 aprilie 1808 în satul Trifești, județul Iași, într-o familie de mici boieri. A învățat carte în casa părintească cu profesori particulari, însușind limbile greacă, franceză, germană, rusă. După 1821 familia Negruzzi se stabilește în Basarabia, pe moșia Șirăuții-de-Sus din ținutul Hotin. În 1823 C.Negruzzi s-a întors la Iași, începînd ulterior o carieră administrativă. Între anii 1840-1842, alături de Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, se află la conducerea Teatrului Național din Iași.

C. Negruzzi a considerat teatrul un mijloc eficace de educație în spiritul de dragoste pentru popor și cultura lui. El este autorul a cîteva piese, dintre care se remarcă comediile „Doi țărani și cinci cîrlani” (1849) și „Muza de la Burdujăni” (1851), care au fost puse în scenă la teatrul Național din Iași, bucurîndu-se de un mare succes. În piesa „Doi țărani și cinci cîrlani” este scoasă în evidență superioritatea morală a țăranului în raport cu morala boierimii. „Muza de la Burdujăni” este o satiră la adresa „lingviștilor reformatori” care „schingiuiesc și sfîșie frumoasa noastră limbă”.

Constantin Negruzzi se stinge din viață la 24 august 1868 pe moșia sa de la Trifești, rămînînd în istorie ca un clasic al literaturii moldovenești, întemeietor al prozei artistice.