Ioasaf de la Mănăstirea Noul Neamţ. Născut la 1862 în satul Japca, Orhei, Ioasaf se află la mănăstire din 1887, fiind călugărit în anul 1895. Autodidact, a studiat arta icoanei în atelierele de la Pecerskaia Lavra din Kiev. Una dintre primele icoane ale acestui artist a fost depistată în satul Baccialia (Căuşeni) şi datează din ultimul deceniu al secolului al XlX-lea. „Răstignirea lui Ioasaf” reprezintă un model tipic al icoanei populare. Figura frontală a lui Christos şi ale celor două Marii, pe fundalul peisajului moldovenesc, nu trezeşte îndoieli referitor la modelul ales de artist. Următoarea lucrare – „Hristos-viţă-de-vie” (Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie din Chișinău), semnată şi datată de autor din anul 1903, mai poartă în sine sinceritatea artei naive, dar tendinţa de a imita lucrările de tip academic devine mai pronunţată: proporţiile, amplasarea compoziţională corespund parţial cerinţelor iconarilor de meserie.

„Maica Domnului Eleusa” (1905) a aceluiaşi autor (satul Zăgăicani, Criuleni) nu mai are nimic comun cu icoanele amintite anterior. Imitaţia este realizată atît de profesionist încît cu greu s-ar admite că penelul aparţine unui zugrav autodidact. A decedat, probabil, după 1930.