08 august 2020, 15:00 Muzica etno 27125

Căinari – izvorul clocotitor

Căinari este un oraş în raionul Căuşeni, nod feroviar ai Căilor Ferate din Moldova, situat în centrul republicii la o distanţă de 45 km sud de municipiul Chișinău.

Conform legendei localitatea Căinari a fost întemeiată în apropierea unui mare izvor, deoarece denumirea ei a însemnat la tătarii din Bugeac „izvor mare, clocotitor”.

Prima atestare documentară satului Căinari, datează din 1525, de aici începe numărătoarea anilor pentru localitate.

La recensămîntul din 1817 în Căinari au fost înregistrați 291 de bărbaţi căsătoriţi, 11 văduve și 16 burlaci. Clerul era alcătuit din 5 persoane şi avea la dispoziţie o bisericuţă din lemn, construită în 1778. În 1832 în sat a fost construită o biserică mare, care a înlocuit-o pe cea veche. Şcoala Parohială, deschisă pe lîngă biserică în 1867, la 1 ianuarie a fost transformată în şcoală de zemstvă. Recensămîntul din 1898 fixa la Căinari, județul Bender 1167 de suflete. În 1910 Căinarii aveau 298 de case cu o populație de 1.460 de oameni.

În toamna anului 1922, cîteva sute de țărani din Căinari au fost înzestrați cu 1333 ha de pămînt. Peste un an aici au fost înregistrați 1659 de bărbați și 1501 femei, 10 case boierești locuite, o școală medie de plasă și o școală primară, o moară de aburi, un agent sanitar, 8 cîrciumi, mai mult de zece prăvălii și dughene. Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a trece prin orașul Tighina, aflat la vremea aceea la frontiera cu Uniunea Sovietică.

În comparație cu anul 1940, populația s-a redus către 1949 cu 634 de oameni, de la 2359 la 1725 de locuitori. În 1961 cătunul Dimitrovca s-a contopit cu satul Căinari. Cînd s-au comasat raioanele, Căinarii au trecut în subordinea Căușenilor. La 13 august 1985 a fost format raionul Căinari. Din 1999 orașul Căinari a fost introdus în componența județului Tighina. În prezent este oraș în componența raionului Căușeni și are o populație de circa 4.184 de locuitori.

O posibilitate de dezvoltare a turismului sînt resursele de apă curativă din oraş şi capacităţile de cazare ale sanatoriului existent.

În centrul oraşului se află Casa muzeu „Alexei Mateevici”, o clădire frumoasă, acoperită cu olane roşii, cu un plop şi o răstignire de lemn la poartă. În mijlocul ogrăzii se înalţă monumentul lui Alexei Mateevici. În această casă s-a născut preotul-poet, autorul imnului naţional Limba Noastră.