19 martie 2019, 15:05 14086

Chișinăul sacru: pomul vieții generațiilor trecute și viitoare

Fiecare oraș își are numele tainic, de regulă ascuns pentru necunoscători. Și capitala Moldovei are un asemenea nume tainic. Dacă ar fi să ridicăm puțin vălul acestui mister, am vedea un tablou uimitor...

Taina numelui

Acum cîțiva ani, eu, pe atunci un istoric începător, discutam cu principesa Irina Lvovna Cantacuzino, văduva unuia dintre ultimii urmași ai împăratului bizantin Ioan Cantacuzino. Era în modestul apartament din Chișinău al Irinei Lvovna, fiica generalului țarist von Roth. În acea zi de iarnă eu îi tot puneam întrebări, căci înțelegeam că am în față nu un simplu om sau o femeie frumoasă, - aveam în față istoria vie. O personalitate, care a supraviețuit tuturor peripețiilor teribilului secol XX - revoluția bolșevică, cele două războaie mondiale și "epurările" staliniste. Un om care a trăit o viață lungă, frumoasă și care cunoștea Chișinăul așa cum fusese el înainte de toate distrugerile și tragediile.

Vorbind despre soarta capitalei noastre, amintindu-ne de tainele mistice ale Chișinăului, am întrebat-o pe Irina Lvovna despre soțul ei, ultimul reprezentant al Cantacuzinilor, care, cu siguranță, făcea parte din anumite cercuri masonice și intelectuale, aristocratice ale elitei locale. Mă interesa ce spunea el despre taina numelui orașului nostru. Interlocutoarea mea a confirmat, că asemenea discuții aveau loc în anumite cercuri din Chișinău. Soțul ei frecventa aceste cercuri, și acolo aflase că numele tainic al Chișinăului este"Noua tîrlă pentru oi", "Chișla nouă". M-a entuziasmat această revelație. Mi-a străpuns creierul cu esența ei mistică. "Noua tîrlă pentru oi"... Este o denumire deosebită, care ascunde o taină sacră.

Fiecare oraș are o asemenea taină. Ca regulă, numele tainic este ascuns și cunoscut doar celor inițiați, pentru ca profanii să nu poată denatura esența sacră a toponimului și să nu influențeze astfel soarta orașului. Spre exemplu, numele tainic al Romei, capitala Italiei, este "Flora" - floare. La fel și Parisul, Moscova, Kievul și alte orașe minunate ale lumii...

Dar să revenim la Chișinău – "Noua tîrlă pentru oi". Ce asociații trezește această informație? În primul rînd – imediat revine în memorie pivotul sacru al creștinismului - drumul păstoresc al Mîntuitorului Hristos, care s-a auto-evaluat astfel: "Și le-a zis Iisus: adevărat vă spun, că eu sînt ușă pentru oi... Eu sînt păstorul: cine va intra cu mine va fi mîntuit... Eu sînt păstorul bun: păstorul bun își pune viața pentru oi..." (Io.10, 1- 16). În baza acestui citat din Biblie, vedem că în creștinism noțiunea de Păstor ca salvator al omenirii era asociată cu oile. De ce? Spune Biblia: "îmi voi pune oile în dreapta, iar caprele în stînga". Oaia este simbolul turmei cuminți, a poporului ales de Dumnezeu, a supunerii și smereniei, iar în creștinism smerenia este una dintre virtuți. Din vechime, în tradiția sacră, turma de oi, tîra oilor este spațiul creat pentru venirea păstorului bun. Ce este un păstor? Păstorul este simbolul mîntuitorului sacru, al mîntuirii. Este un simbol pentru acea parte a omenirii, care crede și așteaptă apariția Domnului și revelația, noua venire a Fiului lui Dumnezeu. De altfel, asta se referă nu doar la tradiția creștină: o teorie sacră asemănătoare găsim și în alte religii și credințe ale omenirii. Să ne amintim de chipul sacru al lui David în tradiția iudaică Tora. Acolo fondatorul împărăției lui Israel David apare în chipul păstorului de oi. La fel – Abel cel plăcut lui Dumnezeu. La iudeii antici, Dumnezeu întotdeauna a fost Păstorul, iar pămîntul era aidoma unui imaș pe care oamenii reprezintă o turmă păzită de Păstor. "Păstorul lui Israel! Ia aminte; lui Iosif, cel care conduce ca pe oi, de pe tronul de heruvimi, arată-te" (Ps.79,2). Păstori erau Avraam și Abel, despre care s-a spus: "Și era Abel, păstorul oilor". (Gen.4.4.)

Continuarea articolului citiți pe noi.md.