25 martie 2019, 15:30 10702

Chișinăul în anul 1928 prin prisma viziunii unui călător francez (Foto)

Următoarele amintiri despre orașul Chișinău sînt destul de neobișnuite. Schițele scurte și descrierile au fost scrise ca mesaje pe cărți poștale și trimise în Franța. Numele persoanei care le-a lăsat nu-l cunoaștem, știm doar adresa destinatarului: Castelul Chateau de Beaumont-sur-Oise, adresatul fiind un anume (sau o anume) Poupis Chiriet.

Călătorul a vizitat Chișinăul în noiembrie 1928 (descrierile datîndu-le cu data de 4), iar cărțile poștale propriu-zise le-a trimis deja de la Iași. Cărțile poștale sînt vederi ale Chișinăului, adică tot ceea ce francezul a văzut cu propriii săi ochi. El le-a numerotat, astfel încît destinatarul să poată citi istoria în ordinea cuvenită.

1) Hotelul «Londra».

"La Chișinău m-am cazat la acest hotel. Acest oraș pînă la ultimul război era rusesc, fiind denumit Chișinev. Acum, acesta aparține României. Orașul e organizat în străzi drepte și mari, care se intersectează în unghiuri drepte, fiind mult prea largi"

Hotelul «Londra».
Clădirea nu s-a păstrat.
Se afla la intersecția străzilor actuale Pușkin și Mitropolitul Varlaam.

2) Strada Pușkin

"Cu toate acestea, cu excepția cîtorva clădiri oficiale, cele mai multe case au un singur etaj sau două. Orașul se extinde pînă departe. Tramvaiele se deplasează în linii drepte, sînt o mulțime de automobile mici".

Strada Pușkin.
Vedere spre nord dinspre intersecția actuală cu bd. Ștefan cel Mare.

3) Primăria.

"Echipajele de aici sînt ridicol de mici. Dimensiunile lor sînt suficiente numai pentru ca să încap cu greu în ele. În timpul iernii, echipajele sînt înlocuite cu sănii, dar și acelea sînt tot atît de mici".

Aici vom putea trasa ușor parale cu transportul nostru public modern (taxiuri, spre exemplu), unde locurile pentru pasageri sînt, la fel, catastrofal de mici.

Clădirea Primăriei și vizitii.

4) Catedrala și clopotnița.

"În această dimineață de duminică am auzit cu propriile urechi că această regiune a fost cîndva rusească, iar acest lucru înseamnă că și foarte religioasă. Clopotele sună serios și tare, continuu timp de o oră. Uneori chiar bătaia acestora devine frenetică, cuprinsă de nebunie, de parcă un fierar ar lovi o nicovală invizibilă. Efectul produs este foarte curios".

Catedrala și clopotnița

Următoarele trei cărți poștale au fost trimise fie în plicuri, fie au fost aduse de călător însuși acasă. Pe ele nu sînt scrise impresii, numai denumiri scurte. Putem presupune că, deoarece călătorul a procurat anume aceste cărți poștale, a văzut el însuși aceste locuri aici, hotîrînd astfel să le păstreze ca amintire în acest mod și să i le arate destinatarului.

Clădirea Gimnaziului №2 de băieți. Pe timpul călătorului - Liceul «Mihail Eminescu», mai tîrziu — Liceul «Regele Ferdinand». Clădirea nu s-a păstrat, în locul acesteia acum se află clădirea SIS-ului.

Clădirea Judecătoriei.

S-a păstrat, se află la intersecția străzilor de astăzi Vlaicu-Pîrcălab și V. Micle.

Clădirea Direcției financiare.

Imobilul s-a păstrat, fiind reconstruit. Situat la intersecția străzilor de astăzi P. Movilă și bulevardul Ștefan cel Mare.

După cum am putut vedea, uneori, putem învăța ceva interesant despre orașul nostru și din surse netradiționale.

Iurie Șveț

Cărți poștale din colecția lui Iurie Cojocaru.