Foto: kp.md

29 iulie 2015, 14:32 19571

Havuzurile distruse şi dispărute ale Chişinăului (Foto)

„Komsomolskaia Pravda" a decis să se plimbe prin capitala Republicii Moldova, ca să vadă ce s-a întîmplat cu havuzurile care puteau fi întîlnite odinioară în fiecare cartier al orașului.

Puteţi avea o atitudine diferită faţă de arhitectura sovietică. La urma urmei, chiar și aici, în Moldova, aceasta era întotdeauna o simbioză a practicismului şi materialelor accesibile. Havuzurile urbane, cea mai mare parte dintre ele nu constituiau excepții în acest sens.

Şi totuşi anume acestea transformau altă dată Chișinăul într-o adevărată capitală sudică, prin care era plăcut să te plimbi chiar și într-o zi caniculară. Inclusiv şi anume datorită havuzurilor, oaspeţii capitalei aveau senzaţia că s-au pomenit într-o staţiune de odihnă și erau gata să se întoarcă mereu aici.

Doctorul în științe istorice Ruslan Şevcenko a povestit pentru"Komsomolskaia Pravda" despre havuzurile orașului care se bucurau de succes pe timpuri, dar şi de ce acestea erau periodic închise și despre ce nu vroiau să scrie ziarele:

„În capitala Moldovei în perioada sovietică funcţionau aproximativ 50 de havuzuri. Toate acestea fiind prevăzute să funcţioneze zilnic pe timpul verii. Dar de multe ori havuzurile se defectau, ieşeau din uz, funcţionau cu deficienţe, în mod regulat se întreprindeau inspecții tehnice. În ziarele acelor timpuri adesea puteaţi citi plîngerile cetăţenilor de rînd referitor la havuzurile defecte – povesteşte Ruslan Şevcenko. – În domeniul arhitecturii industriale eram înaintea întregii Uniuni Sovietice, iar la capitolul havuzuri – la nivel obişnuit, cu excepția havuzului din Parcul Pușkin (în prezent Grădina Publică Ştefan cel Mare – nota red.). Acesta era admirat de către oaspeții republicii noastre însorite, ba chiar îl numeau – operă de arta! Originale erau havuzurile din scuarurile Teatrului de Operă şi Balet, acel din preajma Palatului „Octombrie" (în prezent Palatul Naţional – nota red.), la Botanica (havuzul „Prietenia Popoarelor"), iar La Rîşcani actualul Parc Afgan. Nu era deloc salutabil să te scalzi în havuzuri, dar nici strict interzis – spune Ruslan Şevchenko. – Au fost cazuri, cînd în ele s-au înecat copii. Despre acest lucru scriau, de asemenea, ziarele ... Cazuri de deces a copiilor au fost mai multe, dar s-a scris, cel mai probabil, despre cele mai strigătoare la cer și de rezonanță situaţii. Pe vremuri, havuzurile erau închise pe termen nelimitat, ca apoi să fie redeschise".

În prezent, majoritatea havuzurilor orașului Chișinău au fost abandonate sau chiar lichidate de pe faţa pămîntului. Dar despre toate acestea pe rînd.

Havuzul din faţa Teatrului Cehov: De la „Express" la clasica rusească

Pînă la acel moment, cînd în această clădire, în anul 1940, s-a mutat la Teatrul Dramatic Rus „Anton Cehov" de la Tiraspol, havuzul încă funcţiona. Ceva mai devreme, acesta îi bucura pe acei care veneau aici la spectacole Teatrului „Express", care a fost, pur şi simplu, lichidat ca fiind inutil". Mulţi ani la rînd, scuarul era unul dintre cele mai populare colţişoare ale orașului, ca și Teatrul „A. Cehov" – scena principala a capitalei Moldovei.

Havuzul din faţa Teatrului Cehov: Salvarea de la înec

Havuzul nu mai există, de fapt, deja de mai bine de 20 de ani, iar scuarul a devenit obiectul unor lupte şi dispute înverșunate. Această bucată de pămînt, lăsată de mult timp în paragină, cu puţin timp în urmă, era preconizată, cică, pentru construirea unei clădiri multietajate. Scuarul a fost recîştigat de către activiștii și apărătorii drepturilor omului, iar grupul de inițiativă a încercat chiar să-l aducă într-o oarecare ordine. Ca urmare, în jurul havuzului care aşa şi nu funcţionează au apărut bănci colorate din lemn uzat, iar în interiorul acestora – apeluri către naturile creative. Acestea din urmă, printre altele, fac ca aspectul havuzului să pară mai neîngrijit şi nu-l transformă, nici pe departe într-o parte integrantă a peisajului urban.

Havuzul din fața hotelului „Moldova": Pentru ofițeri și oaspeți

Inițial, această clădire era planificată ca Casă a Ofiţerilor. Construcţia acesteia a început în anul 1930, dar perioada fiind de criză s-a transformat într-o construcție pe termen lung.

Către anul 1940 clădirea a fost totuşi construită, iar deja după cel de-Al Doilea Război Mondial a primit şi o altă utilitate, devenind hotel, care a fost denumit „Moldova". Tot atunci în faţa acestei clădiri a apărut şi havuzul.

Havuzul din fața hotelului „Moldova": Eminescu pe „Arbat"

Este foarte puţin probabil ca mulți să fi recunoscut acel loc, unde se afla cîndva havuzul. Acum, acesta este un teren, pe care s-a aflat cîndva havuzul şi care a devenit centrul Pieței de Artă, numit cu dragoste de cetățeni „Arbat".

Hotelul de mult timp deja este sediul unei bănci mari, iar în loc de havuz a fost instalat monumentul liric dedicat lui Mihai Eminescu. Sculptorul Tudor Cataraga l-a imortalizat pe genialul poet sub chipul celui mai cunoscut personaj al lui – Luceafărul. Monumentul a fost instalat aici la mijlocul anilor 1990.

Havuzul din faţa hotelului „Inturist": Parte a hotelului viitorului

Hotelul „Inturist" a apărut la Chișinău în anul 1978. La acel moment, era unul dintre cele mai bune hoteluri din capitală: havuzurile întîlneau oaspeţi din întreaga Uniune, aceştia fiind cazaţi cu mare plăcere în clădirea cu 17 etaje.

Havuzul din faţa hotelului „Inturist": În așteptarea demolării

Fostul hotel „Inturist" și actualul hotel „National", în cîteva decenii i-a fost schimbată nu numai denumirea. Deja în anul 2000 s-a stabilit că clădirea nu mai este potrivită pentru utilizare, iar în anul 2007 a fost luată, în general, decizia de a o demola. Nici demolarea, nici reconstrucția extinsă aşa şi nu au avut loc.

Havuzurile sînt astăzi doar o parte a unei compoziții umile, în care s-a transformat mult prea confortabilul hotel. Se spune că mai există încă o șansă ca totul să fie reconstruit. Dar deja e greu de crezut.

Havuzul din faţa Catedralei „Naşterea Domnului" din Chişinău: În loc de clopote

Acesta este, probabil, unul dintre puținele havuzuri, dispariţia căruia nu a afectat în nici un fel, nici măcar nu te nu trage să-ţi aminteşti de el. El a apărut în fața Catedralei Nașterii Domnului în anii '60, după ce în noaptea de pe 22 spre 23 decembrie 1962, în acest loc, a fost explodată clopotnița. Din acel moment, în conformitate cu decizia administrației orașului, în locaş nu au mai fost făcute slujbe bisericeşti, acesta transformîndu-se într-o sală de expoziții, pe lîngă Ministerul Culturii. Havuzul întîlnea vizitatorii acestei ciudate „galerii".

Foto: Havuzul din faţa Catedralei: Întoarce la rădăcini

Havuzul din faţa Catedralei a revenit din nou în proprietatea bisericii, deja după destrămarea Uniunii Sovietice – în anul 1991. Practic, imediat după aceasta a început şi restaurarea încăperilor locaşului și construcția clopotniţei nu departe de locul, unde se afla cea veche, iar havuzul a fost lichidat în întregime: se pare că au decis să se izbăvească de amintirea barbară de odinioară.

Havuzul din faţa hotelului „Codru": Deasupra apei „zburau" pești

Havuzul din fața hotelului „Codru" a apărut odată cu multe altele, în anii 1970. Pînă la el în acest loc o lungă perioadă de timp era teren de joacă pentru copii, din spaţiul căruia a trebuit să fie luat o bucată bună pentru havuz. Acest havuz avea o construcţie simplă, dar interesantă: apa ieşea din gurile peştilor-titan zburători.

Foto:Havuzul din preajma hotelului „Codru": Reconstrucția a eșuat

Havuzul se află demult în reconstrucţie, peștii au fost scoşi, dar acesta nu a început să funcţioneze ca urmare a acestei acţiuni. Astăzi, locul unde s-a aflat havuzul este unul dintre colțurile cele mai izolate ale parcului, unde se adună adolescenți cu chitarele, skaterii (amatorii de mers cu rolele) și cuplurile de îndrăgostiţi. Cu cîțiva ani în urmă, în interiorul fostului havuz a avut loc spectacolul Teatrului de Improvizație din Chişinău.

„Prietenia Popoarelor", Botanica: Șapte fete se roteau în dans

Havuzul cu compoziția sculpturală „Prietenia Popoarelor" a apărut pe strada Tolbuhin în anii '70. „Pace în lumea întreagă", autorul acesteia, sculptorul Ivan Țurcan, anume aşa şi-a imaginat aceasta: sub forma celor șapte fete stilizate care se rotesc într-un dans.

De ce fete erau anume 7, în timp ce republici ale Uniunii Sovietice erau 15. Uitînd despre faptul că aceasta este o compoziție dedicată poporului, havuzul era uneori numit pur și simplu – „Hora".

„Prietenia Popoarelor", Botanica: dansurile s-au încheiat după cutremur

Acest havuz a avut o soartă nu mai puțin tristă, decît au avut toate celelalte havuzuri, dar de această dată a fost să fie ... soarta. În anul 1990 în oraș a avut loc un cutremur destul de puternic, care, dintr-un motiv necunoscut, puţini oameni şi-l mai amintesc. Anume victimă a acestui cutremur violent a devenit şi compoziţia sculpturală. De atunci, nimeni nu a mai încercat să restabilească havuzul.

Havuzul din preajma Palatului Naţional: La aniversarea partidului

Palatul National, care iniţial purta măreaţa denumire „Octombrie", a fost construit în anul 1974 către cea de-a 50-a aniversare a Partidului Comunist al RSSM. Acesta a fost conceput ca o copie în miniatura a Palatului Mare a Congreselor din Moscova, de aceea a fost construit cu o amploare deosebită. Havuzul mare din fața intrării a devenit, de fapt, parte a acestei „construcţii de amploare".

Havuzul din preajma Palatului Naţional: Victimă a capitalismului?

Havuzul care ba era reconstruit, ba din nou nu funcţiona, în cele din urmă şi-a pierdut importanța de altă dată. Acesta poate fi considerat, pe deplin, o victimă a capitalismului: deasupra acestuia în prezent a fost construit un bar-discotecă, iar pentru cetățenii obișnuiți acesta nu este foarte accesibil. Havuzul şi-a pierdut, trebuie să vă spunem, completamente, aspectul măreţ de odinioară.