04 iunie 2018, 12:53 Rubrica vizitatorilor-autori 11002

Slăvită fii, Moldovă!

Moldova mea străbună,
Frumoasă, mîndră ţară,
Din flori eşti o cunună
De graiuri şi popoare.

Străvechea latinie,
Creştina staroslavă
Găsit-au veşnicie
În limba ta moldavă.

Din vremuri milenare
Eşti plai, popor şi neam
Cu semne de hotare –
Morminte de duşmani.

Ieşit din veşnicie,
Ţi-a hărăzit destinul
Un trai amar să-ţi fie
Ca fierea, ca pelinul.

Pîrjol făceau păgînii,
Tătarii şi osmanii,
Te-au asuprit românii
Mai rău ca toţi duşmanii!

De braţul tău păgînii
S-au spulberat cu urlet,
Dar au rămas românii
Şi ne-au călcat pe suflet.

Plătiţi cu milioane,
Adună trădătorii
Să-ţi scuipe pe icoane
Cu româneşti istorii.

Ei ţi-au răpit eroii,
Trecutul plin de glorii -
Acum vin viitorul
Să-ţi fure răpitorii!

Din selvă liberalii
Au înhăitat şacalii,
Ca bastioanele statale
Să-ţi ardă-n foc vandalii!

Jurăm pe sfînta cruce
Că-i vom goni cu ură;
Feciorii tăi - haiducii
Din ei vor face zgură!

Sus capul, moldovene !
Cu braţe truditoare
A tale grădini edene
Din nou vor fi în floare !

Moldova mea străbună
Cu Domnul Ştefan Mare,
Un cîntec azi răsună -
Un imn de sărbătoare:

Slăvită fii Moldovă,
Norod moldovenesc,
Slăvită fie-ţi slova
Şi plaiul strămoşesc!

Gherasim Ghidirim

7 aprilie 2009