11 noiembrie 2013, 10:30 Meşteşuguri populare 28102

Arta populară - carte de vizită pentru Moldova

Costumul naţional, covorul moldovenesc şi prosopul ţesut care erau păstrate cu sfinţenie în lada de zestre a bunicii, sînt astăzi tot mai greu de găsit. Ele rămîn însă o atracţie pentru turiştii veniţi în Moldova, care le consideră adevărate comori ale artei populare. Unde mai pui că toate aceste obiecte de artizanat pot fi o minunată carte de vizită pentru Moldova europeană, relatează publika.md.

Zinaida Dascăl din satul Pelinia, raionul Drochia, ţese prosoape naţionale.

"El este ţesut în cinci iţe, acestea se ţes cu suveica, acestea se aleg cu mîna, este rost aparte. Culorile sînt mai pronunţate, nu e mult albastru, e mai mult roşu, vişiniu, verde… Miezul mărului şi fluturii sînt motivele specifice zonei de nord a Moldovei", explică femeia.

Deşi acum 30 de ani cu greu putea să-şi închipuie o nuntă unde acesta ar fi lipsit, acum prea puţini mai solicită un prosop.

"Nunţile le fac mai puţin cu zestre cu prosoape… Înainte cu ele se împodobea fiecare nuntaş, la bărbaţi se punea cîte un prosop în gît, la femei - o basma", mai spune locuitoarea satului Pelinia.

Obiectele de artizanat sînt împodobite de gospodine cu motive învăţate de la mamele şi bunicile lor. 

"Etnografii spun că sînt ca mîinele ridicate în rugăciune şi închinăciune şi este simbolul rodniciei. Acesta este simbolul soarelui sau luceafărul. Rombul se foloseşte foarte des şi steaua cu şase colţuri care este simbolul soarelui", susţine Galina Grumeza, o altă locuitoarea satului Pelinia.

În zona de nord a ţării şi portul naţional se deosebeşte prin culorile şi modalitatea de a decora ia din pînză. Cămaşa are mîneci lungi, se înfrumuseţează cu desen geometric simplu sau vegetal stilizat.

"Iile nu se cos în albastru, în verde. Noi folosim negru sau roşu. La băieţi folosim un vişiniu. Acesta este rîul. Acesta e cîmpul, alb… pînza e ţesută în stative. Asta este catrinţa pentru copii dar, la fel, flori nu se ţes. E în cinci iţe şi se folosesc romburi, pătrăţele", spune locuitoarea satului Pelinia Valentina Chilaru.

"Sîntem mai mult apreciaţi de străini şi sînt tot mai rare aceste meşteşuguri. Se străduie educatorii să cultive la elevi şi la copiii de la grădiniţă acele meşteşuguri, însă lipseşte materia primă", spune directorul adjunct al muzeului din satul Pelinia, Elena Dereveanschi.