20 octombrie 2019, 11:55 Literatura 6234

În Moldova, a fost publicată prima carte intitulată Midgardha – din seria - Urmînd Calea Binelui

O lucrare din genul memorii, scrisă de autorul Valeri Katruk, în stilul prozei artistice. Astăzi, este foarte răspîndită împărtășirea publică de cunoștințe dintre cele mai secrete şi personale, extrase din propria experiență de viață. Și cu cît oamenii o fac mai sincer, cu atît mai multă rezonanță au ostenelile lor. În ciuda faptului că avem relații de prietenie de lungă durată cu autorul cărții, în această carte el a reușit să-i surprindă chiar și pe cei mai apropiați oameni din anturajul său. Aș dori să notez că alegerea autorului de a scrie despre viața sa într-un text ușor, cu un conținut mistic emoționant, transmite stările rare ale unei ființe umane, care au impulsionat nu numai scrierea cărților, ci și crearea mai multor proiecte unice.

Pentru prima dată, această carte a fost prezentată la festivalul creatorilor de moșii patrimoniale, pe 6 august, la Odessa. În ciuda caracterului de prezentare lejer, el a reușit să stîrnească cele mai profunde zone în conștiința cititorilor săi, care își împărtășesc masiv impresiile pe paginile comunităților grupurilor de socializare de pe Facebook și Vkontakte.

Protagonistul cărții, pe nume Jan, este prezentat ca un romantic incorigibil, aducînd oamenilor cea mai bună veste pe care le-o poate oferi. Aceasta este speranța, simpatia, dragostea, pasiunea pentru frumusețe, care se realizează imprevizibil de fiecare dată. Scriitorul se dezvăluie în ochii străinilor, ceea ce înseamnă că el apare în mod voluntar în fața instanței lor, care se numește „dezbrăcîndu-se pînă la suflet”. Apare deschis, uneori, în misterul gîndurilor și al unor decizii nepopulare. Cartea este o oportunitate de a cunoaște „Midgardha” așa cum este, de a înțelege sentimentele și acțiunile sale. Pe de o parte, cartea este o poveste profund personală a autorului, pe de altă parte, este complet impersonală, exprimînd legile eterne ale acestei lumi, frumusețea și perfecțiunea ei, în care cititorul se recunoaște pe sine însuşi, poveștile sale de viață demult uitate, în care au rămas principalele lor semnificații de viaţă, visele lor şi simpatiile naturale profunde, nerealizate deocamdată.

Fără îndoială, în lumea noastră există oameni care sînt în mod natural apropiați în aspirațiile și obiectivele lor. Așadar, autorul cărții Midhardha a fost capabil să se deschidă în opera sa biografică într-atît încît, cu ajutorul diferitelor mijloace și tehnici literare, să-și exprime înclinațiile și convingerile naturale, care au devenit scopuri și aspirații ale vieții și implementarea lor. Și asta înseamnă că în lume există persoane similare personajului principal, Jan, cu valori și moduri similare de a le atinge. Scopul principal al acestei cărți este să le găsești, potrivit autorului, oriunde s-ar afla acum, indiferent de ceea ce fac.

Treisprezece capitole sincere, precum povești separate ilustrează acest experiment. Particularitatea și exclusivitatea operei este că capitolele din viața autorului nu urmează în ordine cronologică, dar la sfîrșitul cărții se revarsă într-o imagine integră complet consecventă – un manifest provenit chiar de la mijloc, din inima personajului principal. Acest manifest cuprinde toată experiența trecută și este îndreptat către viața viitoare și continuarea seriei de cărți „Urmînd Calea Binelui”.

Tema operei o reprezintă legile lumii vii. Cum funcționează, cititorul o poate înţelege din povestea și imaginile prezentate în carte.

Despre ce este această carte.

Protagonistul cărții, Jan, realizează cu măiestrie ceea ce își dorește sufletul - natura sa, iar viața în astfel de condiții pare, din exterior, să fie dincolo de echilibru. Ian rătăcește în jurul lumii sale în căutarea a ceea cu ce ar dori să-și umple o nouă zi. Adesea, aceste momente se transformă într-un extaz spiritual pentru protagonistul cărții. Dar, pentru a auzi aceste dictate ale sufletului, Jan este obligat să se afle într-o constantă încordare de sentimente și circumstanțe ale vieții – în căutarea unui sine nou, inclusiv prin diferite locuri de aflare. El intră mereu în spații noi, ca în camere separate ale vieții sale, priveşte în diverse canioane, păduri, se așează în diferite văgăuni pentru a se înțelege pe sine însuşi și tot ce este în jurul său. Adică acestea nu sînt virtuale, ci niște locuri naturale unice, de forță și frumusețe. Uneori sînt undeva departe. Totuşi, de cele mai multe ori ele sînt apropiate sau create de personajul principal cu propriile sale mîini. Așadar, la sfîrșitul cărții, Jan își creează cel mai puternic loc pentru a trăi și a munci, propria Moșie familială.

Uneori, Jan încetează să mai perceapă claritatea lumii, cufundîndu-se în niște vise haotice care îl tulbură și îl absorb nu mai puțin decît peșterile din copilărie, pădurile din tinerețe, dolmenii tinereții și Moșia familială din perioada de maturitate. Și atunci își dă seama de ființa timpului, încercînd singur să o măsoare, explorează cauzele și posibilitățile de eradicare a morții și a bolii. Chiar şi principalele greșeli ale omenirii nu scapă din atenția lui Jan. El apelează la transumaniștii care transferă conștiința majorității populației lumii pe purtători robotizaţi sau în lumea digitală. În acest mod, el îi dezvăluie pe principalii „escroci” ai acestei lumi care flirtează cu legile universului viu.

Munca zilnică asupra propriului „eu” apare ca urmare a dreptului propriu la stima de sine și la o viață decentă. Aici îmi amintesc cuvintele din cîntecul lui Pavel Kashin: „Această lume a iubirii și a durerii, nu dă decît curaj celor îndrăzneți”. Pătrunderea profundă în lumea naturii oferă forță și oportunitate de a dobîndi abilități și capacităţi uimitoare ale protagonistului.

Aceste proprietăți sînt adesea testate de sexul feminin. Mai mult, femeile din subiectul biografic din viața lui Jan deţin roluri interesante. Acestea sînt ba „peștişori de aur”, gata să îndeplinească orice dorințe ale protagonistului cărții, fie ghizi a unor forţe noi şi cunoştinţe noi, iar uneori ocrotitoare ale unui Univers viu şi minunat.

În carte, Jan revine adesea la visele din copilărie. Lumea viselor și a fanteziilor, pentru cei mai mulți dintre noi, de-a lungul vieții rămîne lumea noastră interioară ascunsă de toată lumea. „De ce trăim ca și cum lumea imaginației noastre nu înseamnă nimic pentru noi?”, se întreabă absolut logic autorul. Autorul Midhardha a putut să se dezvălui şi în acest aspect. El nu a ascuns de cititori a doua jumătate, cea „secretă”, a vieții sale. Jan înțelege lumea spirituală a imaginilor nu doar pe exemplul imaginilor pozitive care ne oferă energie și cunoștințe, dar și pe exemplul de programe de virus periculoase care aduc distrugeri inevitabile. „Mă fac grănicer”, decide Jan, astfel încît, sub nici un pretext, să nu cocheteze cu gînduri întunecate. El decide să se dedea unor idei strălucitoare, iar acest pas îl duce la propriul stil de viață în propria Moșie Familială. Și, dedicîndu-se în întregime visului său, Jan ajunge într-un paradis viu, plin de frumusețe, abundență și o serie de iluminări interminabile.

Cel de-al treisprezecelea, ultimul, capitol, intitulat „Început”, îl retează simbolic pe Jan de toți prietenii, rudele sale, de toți cei pe care i-a iubit pe această planetă. Jan este transportat departe de Moșia sa Familială, în ziua cînd împlineşte 40 de ani de naștere. De fapt, cartea este o descriere a doar o zi din viața autorului. Datorită evenimentelor acestei zile cînd îşi sărbătoreşte cei 40 de ani de la naştere, bărbatul face un rezumat al rezultatelor triumfătoare al întregii sale vieţi, trezindu-se fără întîrziere de partea binelui. Deci calea vieții protagonistului devine „Calea binelui”!

Cartea este scrisă, calea a fost parcursă, iar eu transmit pe scurt conținutul ei pentru cititorii ecology.md. Și din partea-mi vreau să-l felicit pe „Ultimul slujitor al cultului naturii sălbatice” de pe meleagurile noastre, Midhardha, dar şi pe noi toţi cu o nouă lucrare - Oda dedicată Universului viu!

Anna Kunz