08 octombrie 2022, 09:30 Personalități 1932

Veaceslav Ignatenco: Nistrul îmi e la fel de drag ca și Niprul

Tablourile lui Veaceslav Ignatenco, maestru emerit în arte din RM , membrul al Uniunii designerilor din URSS, se păstrează în multe muzee din Moldova, Belarus, Ucraina, în colecții private din diferite țări. S-a născut și a trăit trei decenii în Belarus, iar în a. 1983 s-a mutat la Chișinău, unde a căpătat o a doua patrie. Nu este un simplu fapt biografic. Astăzi împletirea uimitoare a paletelor artistice moldovenești și belaruse se distinge clar pe multe lucrări ale lui Ignatenco.

- Tatăl Dvs. a predat desenul în școală și, probabil, cu creioanele și vopselele V-ați familiarizat imediat după zdrăngănei?

- Da, am desenat dintotdeauna. Însă nu au existat careva instrucțiuni părintești deosebite, lecții nu au fost. Ceva îmi șoptea, mă sfătuia, iar eu «înveșniceam» cu plăcere satul natal Peredelca din regiunea Gomel, cu ajutorul setului de creioane «Спартак» și a acuarelelor «Ленинград». Și cum puteam să nu mă apuc de pictat, dacă în jur era așa o frumusețe! Școala în care am învățat se afla în incinta unei moșii vechi, spre care ducea o minunată alee de tei. Peste tot – pini, mesteceni. Satul stă pe un mal înalt al Niprului. Așa orizonturi se deschideau – ți se oprea răsuflarea. Țin minte, mama spunea: «Fiule, săpam cartofii, m-am așezat să-mi trag sufletul, am privit în jur – așa o frumusețe, că te doare inima». Acolo, în fiecare casă era un tablou de-al tatălui meu cu peisajele natale, cu malurile pitorești ale Niprului. Pentru mine, pe viață, au devenit o necesitate deosebită întinderile acvatice. De trei ori am fost la Casa de creație din Solnecinogorsk, sub Moscova – pe lacul Senej. Locuri fermecătoare acolo. Și cum numai am venit în Moldova, am fost atras de malurile Nistrului.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.