17 august 2024, 12:30 Personalități 22373

În memoria regizorului şi poetului Anatol Codru

Astăzi se împlinesc 14 ani de la trecerea în neființă a reputatului poet, regizor și scenarist moldovean Anatol Codru. S-a născut la 1 mai 1936 în satul Molovata Nouă, raionul Dubăsari, Republica Moldova.

A absolvit Universitatea de Stat de la Chișinău în anul 1963 şi Cursurile Superioare a Documentariştilor de la Moscova în anul 1971. A debutat în calitate de regizor şi scenarist al filmului artistic „Trînta”, care a obţinut Premiul I pentru regie la Festivalul de la Minsk. A lucrat regizor la studioul „Moldova-film” (1968-1997). A turnat 30 de filme documentare în total.

Pentru succese remarcabile în arta scrisului şi a filmului, i-au fost decernate:
•    premiul „B. Glavan” (1981) pentru o serie de filme-portrete,
•    Diploma „Pentru cea mai bună regie” la Festivalul republican de filme „Cocostîrcul de argint”, ediţia I-a, 1978 pentru documentarul „Balada prietenului meu”,
•    Diploma „Pentru cea mai bună regie” la Festivalul republican de filme „Cocostîrcul de argint”, ediţia II-a, 1981 pentru documentarul „Letopiseţul destinului nostru”,
•    Diploma „Pentru cel mai bun film de popularizare a ştiinţei” şi „Premiul Cocostîrcul de argint” la Festivalul republican de filme, ediţia IV-a, 1983,
•    Marele Premiu, Festivalul Internaţional de filme din oraşul Ostravo, Cehoslovacia, 1990 - pentru filmul „Sînt acuzaţi martorii”,
•    „Premiul Mihai Eminescu”, Suceava, 1992 pentru documentarul „Mihai Eminescu”,
•    Medalia „Mihai Eminescu” şi cea mai înaltă distincţie de stat: - „Ordinul Republicii”,
•    În 1999 a fost ales membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Internaţionale de Film „Nika” din Rusia.

Academia Internaţională de drept economic şi arta filmului îi acordă titlul Doctor Honoris Causa - 2000.

Anatol Codru s-a stins din viaţă pe 17 august 2010, răpus de o boală incurabilă.

Ultima poezie a lui Anatol Codru.

Rămurel, frunză de nuc,
Tot ca tine mă usuc
Şi ca tine-o să mă duc
Unde mi-a fost scris… 
Şi-o să-ajung atunci departe,
O s-ajung în nicăieri,
Unde nu-i nici azi, nici ieri,
Unde nu-i nici început,
Nici sfîrşit şi nici demult,
Unde totul e nimic
Şi e frig, e frig, e frig.
Şi eu, cel fără de sine,
N-o să mă mai văd cu mine.
Ţipă-n noapte o nălucă -
Luna, alungînd o cioară.
Mă aşteaptă jos, la scară,
Omul negru să mă duc.
Deci, rămîi, lume, cu bine, 
Sănătate de la mine,
Spor la toate, pe curînd -
Unde nu ne vom vedea nicicînd.
Parcă-aud şi azi la Putna toaca,
Mi-a sunat ceasul şi veacul,
Draga-mi face cu năframa:
Iată, am trecut şi vama.