21 februarie 2024, 16:30 Personalități 19131

Rădăcinile moldovenești ale lui Andrei Tarkovski (Foto)

Andrei Tarkovski este o adevărată legendă a cinematografiei sovietice. Filmele sale "Copilăria lui Ivan", "Solaris", "Sacrificiul" au fost traduse în zeci de limbi și pînă în prezent reprezintă clasicul cinematografiei sovietice și europene.

Andrei Tarkovski s-a născut în aprilie 1932 într-un mic satuc Zavrajie de lîngă orașul Iurieveț, regiunea Ivanovo. Dar bunica lui Andrei din partea tatălui, Maria Danilovna Racikovskaia, era din Moldova, din orașul Bălți. Tatăl ei a fost director al oficiului poștal din Dubăsari și a avut gradul de consilier în instanță. Maria Danilovna cunoștea limba moldovenească, franceză, puțină poloneză și germană.

Tatăl său, Arseni Tarkovski - a fost un renumit poet sovietic, iar mama sa a fost corector la una dintre tipografii. Tatăl viitorului regizor a părăsit familia pe cînd Andreei avea doar trei ani. Familia sa trăia destul de sărac. În casa de lemn era mereu frig, dar banii nu îi ajungeau aproape pentru nimic. Cînd a început războiul, familia Tarkovski a fost evacuată în Iurieveț. Mama regizorului, Maria Iurievna, trecea rîul în fiecare dimineață pe gheața subțire pentru a lua cartofi dintr-un sat din apropiere. Cu toate acestea, în acest oraș provincial familia Tarkovski nu a trăit mult timp. Curînd, mama viitorului regizor a obținut un loc de muncă la Tipografia din Moscova și întreaga familie s-a mutat în capitala URSS.

Aici Andrei Tarkovski începe să frecventeze școala medie. Cu toate acestea, științele de bază nu l-au interesat niciodată. Tarkovski arăta un interes deosebit disciplinelor artistice. Încă din copilărie a învățat elementele de bază ale pianului la școala de muzică raională, iar de la paisprezece ani a început să participe la lecțiile de desen la școala de artă. În 1951, Andrei a intrat la Institutul de Studii Orientale din Moscova la facultatea "arabă". Cu toate acestea, un an mai tîrziu a părăsit cursurile, menționînd că a ales profesia în grabă. În 1952, Tarkovski s-a alăturat partidului geologic și a lucrat în calitate de colector în bazinul rîului Kureika.

Anul petrecut în taiga, potrivit lui Andrei Arsenievici, a fost cel mai bun din viața sa. Aici, singur cu natura și cu sine însuși, Tarkovski s-a hotărît în cele din urmă să devină regizor de film.

În 1954, Tarkovski a intrat la Facultatea de Regie din cadrul Institutului de Stat pentru Cinematografie unde a început să învețe tainele regizării. Încă fiind student, Andrei Arsenievici a realizat o serie de scurtmetraje, care vor fi evidențiate de mulți critici cunoscuți. În 1960, Andrei Tarkovski a absolvit facultatea de regie. Lucrarea de diploma a regizorului începător, scurtmetrajul "Compresorul şi vioara", a luat premiul mare la Festivalul de Film Studențesc din New York în 1961. Cu toate acestea, debutul său adevărat în cinematografie a avut loc abia în 1962, cînd a fost difuzat filmul "Copilăria lui Ivan" pe ecranele Uniunii Sovietice. În acea perioadă, Andrei Tarkovski lucra la studioul Mosfilm.

Filmul i-a adus lui Tarkovski primul succes ca regizor și a primit numeroase premii cinematografice de prestigiu (inclusiv Leul de Aur la Festivalul de la Veneția). Un astfel de succes într-o clipă l-a făcut pe Tarkovski celebru și i-a permis regizorului să înceapă lucrul asura unor proiecte noi.

Deja în toamna anului 1964, împreună cu Koncialovski, a început să lucreze la pelicula "Pasiunea lui Andrei", care a fost difuzată în 1966 sub noul nume "Andrei Rubliov". Succesul noului film l-a situat în cele din urmă pe Tarkovski în rîndul celor mai populari regizori ai vremii. În perioada 1967-1979, regizorul a creat mai multe filme iconice. Cele mai populare dintre ele sînt "Solaris", "Oglinda", "Stalker". Concomitent cu filmarea peliculelor, Tarkovski lucre și la crearea producțiilor teatrale și de radio.

La începutul anilor optzeci, regizorul a început să viziteze Europa tot mai des. În 1982, în Italia, împreună cu scenaristul Tonino Guerra, a lucrat la filmul "Nostalgia". În curand, a inceput să filmeze și o altă peliculă "italiană" - "Timpul de calatorii".

Regizorul Tarkovski a lucrat mult în străinătate. În 1983, a vizitat Londra. Acolo, pe scena faimoasei Covent Garden, a pus pe scenă piesa "Boris Godunov". Aproape imediat după premieră, regizorul a făcut o altă călătorie - la Stockholm. În 1984, în Suedia a început lucrul asupra scenariului celui mai recent film al lui Tarkovski "Sacrificiu". Pe 10 iulie al aceluiași an, el a avut o vizită scurtă în Milano, unde, la una din conferințele de presă, a anunțat că nu dorește să se mai întoarcă în Uniunea Sovietică.

În primăvara anului 1985, Tarkovski a finalizat lucrările celui mai recent film al său "Sacrificiu", acțiunea căruia are loc în Suedia. Acest film a primit Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes, premiul Academiei de Film Britanice, precum și un număr foarte mare de alte premii. Cu toate acestea, despre multe dintre ele regizorul nu a aflat. La sfîrșitul anului 1985, a fost diagnosticat cu cancer. Tarkovski s-a dus la Paris, unde a urmat un curs lung de chimioterapie. Dar tratamentul nu a avut succes. La 29 decembrie 1986, Tarkovski a murit.

Puțin despre viața personală a regizorului. În timp ce încă era student la Institutului de Stat pentru Cinematografie, Tarkovski a cunoscut o fată pe nume Irma Rauș. Ea a devenit prima sa soție. După cum a mărturisit însuși Tarkovsky, Irma a fost prima femeie care l-a înțeles și l-a sprijinit întotdeauna. A fost prezentă în două filme ale lui Andrei Tarkovski și a primit chiar și cîteva premii pentru rolurile sale, dar în curînd și ea a început să lucreze în calitate de regizor. De la prima căsătorie faimosul autor are un fiu, Arseni.

Prima căsătorie a lui Tarkovski s-a destrămat în 1970. Potrivit prietenilor regizorului, motivul pentru aceasta a fost aventura sa cu o tînără Larisa Kizilova, care a lucrat cu el la pelicula "Andrei Rubliov". Comunicarea între cei doi era foarte ciudată: toată viața ea i s-a adresat cu "dumneavoastră", însă era literalmente nebună pentru el. Cu toate acestea, în ultimii ani de viață, Tarkovski a avut numeroase certuri cu soția sa. Cauza (rezultatul) a fost relația extraconjugală a regizorului cu o dansatoare norvegiană pe nume Berit, care i-a născut un fiu regizorului. Este remarcabil faptul că copilul s-a născut după moartea marelui maestru.