10 decembrie 2017, 14:30 Personalități 24522

Cum a fost dezvăluit în Israel misterul bastonului marelui atlet Ivan Zaikin

Marele atlet Ivan Zaikin: bastonul scump și copiii Chișinăului (din amintirile originarului din Chișinău, care a povestit pe rețelele de socializare o poveste uimitoare și foarte emoționantă despre atletul faimos

Nicolai Costîrchin, Sputnik Moldova

De curînd s-au împlinit 69 de ani din ziua morții remarcabilului sportiv, luptător, aviator și cum se obișnuiește să se spună astăzi a showman-ului Ivan Zaikin, care și-a trăit ultimii ani din viață la Chișinău.

Spre cinstea acelora, de care depindeau aceste decizii acum 27 de ani, strada denumită în cinstea lui Zaikin s-a păstrat, e strada principală din orașul vechi de jos și care a fost numită astfel încă pe timpul Uniunii Sovietice. Anume pe această stradă se afla casa, unde Ivan Mihailovici locuia împreună cu soția lui. Înainte, încă pînă la revoluție, strada se numea Kamenolomnaia, acolo era extrasă piatra pentru construcția caselor. Galeriile minei, care au rămas de pe atunci în adîncul pămîntului sînt confundate astăzi ca un "oraș subteran". Denumirea propriu-zisă "Kamenolomnaia", i se potrivea bine lui Ivan Zaikin, un om puternic, ca un pilon, un om de neclintit, dar în același timp bun și săritor la nevoie, care i-a ajutat pe mulți, în special, pe copii.

Zaikin a murit pe 22 noiembrie 1948 și a fost îngropat la Cimitirul Ortodox Central (Armenesc). Mormîntul lui poate fi găsit acolo și în prezent.

Originar din Chișinău, iar acum locuitor al Israelului, Simion Cațiv, a scris în ziua morții lui Zaikin, cea mai interesantă pentru noi, locuitorii și băștinașii capitalei Moldovei, postare pe rețelele de socializare:

"Noi locuiam într-o cameră la demisol pe strada Cahul, 5 cu tatăl meu, mama și surioara mea. Mi-a plăcut să ascult întotdeauna poveștile tatălui meu despre băieți, prietenii lui din copilărie.. "Eu învățam la școală, numai ce începusem clasa întîi. Era anul 1965. Iată că odată tata mi-a povestit o istorie despre cum în anii '40 toți băieții și fetele aveau un binefăcător și apărător și acesta era - Ivan Zaikin, care-i învăța multe lucruri bune și care nu se despărțea niciodată de bastonul lui cu niște găuri nemaipomenite, cu un cap galben imens de leu în loc de mîner. Iar cînd eu am întrebat despre găuri, el a răspuns că acolo ar fi fost diamante, iar capul leului era cică din aur. Toți au rîs, el însă zîmbea doar.

Anii au trecut. În anul 1991 ne-am repatriat în Israel, cu întreaga familie. Într-o seară frumoasă, deja în secolul al XXI-lea, eu cu soția mea Firușca și copii noștri eram la părinți. La televizor rula filmul "Aeronautul", realizat în anul 1975. Și brusc tatăl meu a exclamat: "Unchiul Vanea, unchiul Vanea!". Filmul povestea despre campionul mondial la lupte libere Ivan Zaikin. Noi toți am rămas atenți la ecran. Apoi veni momentul ca Zaikin să-și ia rămas bun de la public și de la locuitorii orașului, la Circul din Odesa, înainte de plecarea la Paris, unde trebuia să meargă ca să învețe de aviator. Mulți oameni au ieșit pe arenă, oferindu-i daruri ca amintire. Iată că își fac apariția și reprezentanții negustorilor... care-i oferă în dar lui Zaikin un baston decorat cu diamante și cu un cap de leu din aur în loc de mîner. L-am privit atunci pe tatăl meu – el plîngea" ... Iată așa o istorioară.

Figură istorică, persoana care se considera discipol al lui Ivan Poddubnîi însuși, preferatul a mii și mii de fani ai sportului și exemplu pentru acei care practicau un stil de viață sănătos - Ivan Zaikin, la fel ca multe alte legende ale secolului al XX-lea, datorită unor asemenea amintiri se apropie mai mult de tînăra generație a chișinăuienilor. Căci pentru noi, astfel de oameni țin deja aproape că de mitologie. Iar istoria povestită de concetățeanul nostru despre Zaikin și bastonul lui, despre faptul că bine-cunoscutul luptător și campion mondial totuși nu a povestit vreo fantezie, ci a spus adevărul – este valoroasă căci este unică în acest sens. Momentele irepetabile despre viața celor mai buni dintre noi rămîn în mintea noastră, pentru ca vreodată să le povestim altora despre ei.

Putem presupune că diamantele cu care era încrustat bastonul lui, Zaikin le-a vîndut, cînd erau vremuri grele. Căci nici pe departe nu întotdeauna a avut performanțe cu adevărat cîștigătoare, mai ales, că atletul s-a accidentat grav de cîteva ori pe parcursul carierei, după care, evident, a fost nevoie de reabilitare, de aceea medicii îi interziseră strict să iasă pe manej, în ring.

... Iar citind această amintire și ținînd minte chipul lui Ivan Zaikin, înveșnicit pe multe fotografii și cronici cinematografice, ne putem chiar imagina cum luptătorul în vîrstă, povestindu-le cu sinceritate tinerilor săi prieteni despre istoria bastonului său, cu bunăvoință, dar poate cu milă în ochi, zîmbea văzînd neîncrederea veselă a copiilor din perioada postbelică în fapte de asemenea fel. Căci atunci, nu numai că pietre prețioase, dulciuri și o masă normală încă cîțiva ani buni, în acele timpuri grele, le erau "accesibile" acestor băieți și fete doar din tablouri ... (desene)

Alte patru fapte despre Ivan Zaikin:

- În afară de lupte, el evolua și cu numere de atletism. Ducea pe arena circului o ancoră în spate, grea de 25 puduri (409,5 kg), un butoi cu greutatea de 40 de găleți de apă, ridica o duzină de spectatori, agățați de un dispozitiv, pe care-l purta pe gît, și așa mai departe. Se culca pe arenă, iar pe scîndurile puse pe pieptul lui trecea o mașină cu pasageri. Pe umărul lui Ivan era îndoită o grindă, iar din fășii de fier el lega cravate. Cu aceste numere el a avut numeroase turnee în Europa, Africa, America și chiar în Australia.

-A fost prieten cu Alexander Kuprin, Maxim Gorki, Fiodor Șaliapin, Alexandr Blok, Alexei Tolstoi și chiar cu Grigori Rasputin. Cu acesta, el s-a întîlnit prin preotul de la Țarițin ( în prezent Volgograd), Iliodor. Cînd Rasputin a fost rănit cu un cuțit de către locuitoarea din Țarițin, Honia Guseva, Zaikin i-a trimis o scrisoare cu cuvintele: "Mă rog lui Dumnezeu să vă întărească sănătatea mentală și fizică".

— În anul 1910 devine aviator, efectuînd o serie de zboruri demonstrative. Această carieră s-a încheiat fără succes. În Odesa pasager al lui Zaikin a fost renumitul scriitor Alexandr Kuprin. Greutatea mare a ambilor a dus la faptul că avionul a început să cadă. Din fericire, atît Zaikin, cît și Kuprin au supraviețuit, dar sponsorii lui Ivan Mihailovici au încetat de atunci toate afacerile cu el.

— În anul 1928 se mută cu traiul la Chișinău. Organizează "Arena sportivă" - un club al sportivilor profesioniști, atleți-luptători. Spectacolele lor aveau loc pe teritoriul Basarabiei și al României: la Chișinău, Orhei, Hîncesti, Iași, Galați fiind mai curînd spectacole-demonstrații de divertisment, dar totodată și educaționale. Sportivii cu o constituție minunată, puternici și sprinteni erau agitatori excelenți ai culturii fizice și ai unui stil de viață sănătos.

Alcătuit în baza materialelor din surse deschise