08 aprilie 2016, 14:45 Personalități 14806

Face din ouăle de struț opere de artă (Foto)

În timp ce muritorii de rând se pricep să facă din ouă o omletă, ea știe cum să facă din ele opere de artă. De 12 ani, de când a învățat să mânuiască chișița (instrument folosit la încondeiat), a încondeiat în jur de 200 de ouă și niciodată n-a repetat vreo lucrare.

Lucrările sale au câte o poreclă, se atașează de ele emoțional, dar totodată se despre de ele fără regret. Lucrările Ecaterinei se vând în lumea întreagă: Rusia, America, Grecia, mai rar însă în patrie.

De aceea visul Ecaterinei este ca această artă se renască pe meleagurile noastre. Pentru început însă, puțină instruire. În primul rând, e greșit să asociem oul încondeiat cu Paștele, pentru că această tehnică este apărută înainte de Hristos. Cu timpul, însă a fost preluat de biserică și a rămas în memoria oamenilor ca un element de Paște. Între timp, în Africa a fost găsit un ou ornamentat care are mai mult de 4000 de ani.

Încă nu știe cum, dar Ecaterinei încercă din răsputeri să-i convingă pe moldoven că ouăle decorate de ea pot deveni obiecte de decor și pot înfrumuseța orice casă.

"Încondeierea ouălor este o artă care poate fi foarte ușor de învățat. Nu necesită pregătiri speciale. Oricine ar putea încondeia. Chiar și cei care n-au nimic în comun cu arta. Dimpotrivă, aș spune că celor care au studii în domeniul artei ar putea chiar să le vină mai greu.Eu am învățat la facultatea de ceramică și cunoștințele dobândite acolo, de multe ori, mă limitau. Spre exemplu, cum se combină culorile. La ceramică există anumite reguli, care aici nu mai sunt valabile", poveștește meșterița.

Chiar dacă nu există anumite reguli stricte, fiecare liniuță sau cruciuliță făcută pe suprafața oului are o semnificație și un simbol aparte. Nimic nu este întâmplător. Exact același lucru se întâmplă când brodezi o ie, spre exemplu. În cazul meu, iile îmi sunt sursă de inspirație. Prosoapele, covoarele, multe obiecte care țin de tradiția noastră națională, mă inspiră. Nimic nu scot din cap, totul deja este pregătit, eu analizez și fac ceva nou.

Ouăle pot fi încondeiate prin două tehnici. Una dintre ele este cu "baie în culoare" . Mai întâi trebuie să înmoi oul în culori deschise, apoi roșu, apoi verde. E destul de complicat și durează mult timp. Mie nu-mi place acest fel de încondeiere, deși l-am practicat. Îmi place tehnica mea actuală pentru că desenul are relief. Pui mâna pe el și simți, iar cu ochii închiși încerci să-ți imaginezi ce este desenat.

Ouă se ornamentează în lumea întreagă, în Olanda, Germania, China, dar anume încondeierea s-a născut în România. Și dacă dincolo de Prut această tradiție s-a păstrat până în prezent, la noi în MOLDOVA s-a uitat de ea.

Înainte de a începe încondeierea oul trebuie pregătit. Acesta mai întâi se curăță de conținut. Dacă e vorba de oul de găină, atunci cu un ac se face o găură mică. Apoi cu ajutorul unei seringi se întroduce aer și conținutul iese din ou. În cazul ouălor de struț este nevoie de o mașină de găurit, pentru că au coaja mult mai groasă, în unele cazuri poate fi și de 3mm. Faci o gaură mică și golești, apoi astupi cu ghips. Oul se spală și se degresează. Următoarea etapă este schițatul. Profesoara mea,înainte ca să plec din Bucovina, mi-a spus "În niciun caz să nu încerci să faci linii perfect drepte, pentru că oamenii n-o să te creadă că e lucru manual."

Pentru a obține culoarea dorită, amestecă ceara cu creioane de ceară colorate, care pot fi găsite în oricare magazin. Ecaterina folosește doar ecologice.

Când a început a încondeia, topea ceara pe bec. E o metodă mai specială, spre exemplu, în România și acum se păstrează. Ei chiar preferă să iasă la expoziții internaționale cu plitele pe bec, pentru că sunt autentice și neobișnuite.

Ceara pentru încondeiere cere o anumită temperatură de topire. Când bagi chișița, aceasta trebuie să curgă ca apa, trebuie s-o simți. Să fie ușor de lucrat cu ea.

Culoarea roșie este cea mai sensibilă și pretențioasă. Dacă o lași prea mult timp pe plită, se arde foarte repede și se transformă în cafeniu.

Pe ou se trasează două linii – linia vieții și linia morții. Ele sunt meridianele, care sunt axele principale în viața noastră. "Viața pe care o trăim și viața de moarte" . Încep cu linia vieții, care se trage pe verticală, iar linia morții pe orizontală. Nu pot să încep un ornament, oricare ar fi el – celtic, al nostru tradițional, oricum totul începe cu trasarea liniilor.

Aceste linii sunt necesare din două motive. În primul rând, au o încărcătură spirituală și oferă proporționalitate desenului. Cu toate astea, nu este un lucru obligatoriu, dacă vrei, poți să nu le trasezi, eu însă nu pot fără.

Ouăle încondeiate sunt un minunat element de decor, este ceva exotic și prețios, pentru că sunt lucrate manual. Oul încondeiat, pe oricare parte l-ai întoarce, este frumos, de fiecare dată descoperi ceva nou în el. Chiar mie mi se întâmplă să treacă timp și să descopăr ceva nou în ouăle pe care le-am încondeiat. Niciodată nu te saturi de ele, place ochiului și place pisicilor (râde). E jucăria lor preferată. Ouăle încondeiate de struț nu sunt fragile, ca oul de găină sau ca cele de gâscă, și nu se strică foarte repede. Deși depinde și de mâna cu care sunt atinse, niciodată nu știi câtă energie negativă poate să aibă omul.

N-au nevoie de o îngrijire speciale, totuși trebuie păstrate la locuri nu foarte calde, ca să nu se topească ceara. Praful se înlătură foarte ușor de pe ele, pentru că sunt protejate de stratul de lac, care se pune după ceară.

Ecaterina Savițchi și-aș dori foarte mult să renască această tradiție și la noi acasă. Este gata să-i învețe și pe alții să facă aceste lucruri frumoase. Să meșteșugărească la șezători, cum se făceau pe timpuri. "Nu știu din ce motiv nu se practică șezătorile în Moldova, ca înainte. În plus, prețurile sunt destul de mari la materia primă. Un ou de struț sau o coajă de struț face în jur de 500 de lei. Un alt motiv ar putea fi că nu este cerere. Puțini moldoveni cumpără un ou ca să-l aibă în casă ca element de decor. Sau poate că oamenii și-ar dori un asemenea obiect, dar nu știu de existența lui. Avem și noi o piața lângă Teatrul M. Eminescu plină de lucruri, în mare parte, dezgustătoare, dar oamenii tot acolo se duc să cumpere suvenire tradiționale.Eu snt convinsă că un ouă încondeiat de mine, ar impresiona orice străin și i-ar povestit mult mai multe despre Moldova decât multe alte suvenire".