16 septembrie 2024, 15:00 Realitatea moldovenească 1496

Patria - Mamă

În memoria mamei mele

Matveeva Valentina Antonovna

Acum 10 ani, pe 8 septembrie, 2014 am pierdut cel mai scump om - mama mea a plecat pe ceea lume. Azi vreau să arăt, că pentru mine iubirea față de mama și iubirea față de patrie sunt lucruri de aceeași ordine. Lucruri care formează un sistem pentru orice persoană și cetățean decent. Ele sunt nucleul principal al existenței noastre și al ontologiei noastre.

Astăzi Moldova se află la o răscruce. Răscrucea noastră este alegerea orientării geopolitice a țării și a modului de păstrare a statalității ei. Să fim responsabili și, așa cum spunea Friedrich Nietzsche, „să avem o conștiință intelectuală”. Factorii externi, care au forme politice foarte specifice, pot distruge micul nostru stat. Și atunci va fi tardiv să vorbim despre neînțelegere și lipsa de conștientizare a realităților care au loc.

Istoria cunoaște precedente similare. Să ne amintim de Irlanda. Să ne amintim de înfloritoarea și bogata Republică Cehă medievală. La urma urmei, de Regatul Polonia-Lituania (Rzeczpospolita, care și-a pierdut independența pentru mai bine de un secol). Și nu contează că a fost distrusă treptat, fie prin păstrarea Regatului Poloniei, fie prin constituția dată pe vremea lui Alexandru I. Rezultatul este distrugerea completă a statului. Și o încercare de a distruge națiunea, care în timpul Renașterii a fost legislatoarea tradițiilor și a modei în Europa, care a dat Europei prima constituție, adoptată de Stanislav Poniatowski, nefericitul și marele rege, care a încercat să păstreze memoria patriei sale nu numai prin eroism militar, dar și prin reforme progresiste.

Azi Moldova este, de fapt, în punctul bifurcării sale geopolitice. Prin urmare, responsabilitatea pentru fiecare pas, pentru poziția proprie nu mai este o chestiune personală pentru cetățeanul ei. Este coparticipare la soarta Patriei, de care ne leagă un cordon ombilical spiritual. Patria este mama, și doar cei care și-au dat seama de moartea mamei pot înțelege durerea comparabilă cu moartea Patriei. Mamele nu se aleg - le venerăm și le păstrăm amintirea veșnică și luminoasă. Mai mult, nu le condamnăm, căci cea care ți-a dat viață, posibilitatea de a vedea zorii, soarele, stelele, mirosul florilor și al lanurilor proaspete, mirosul grădinilor și bucuria copilăriei, a formării și a creșterii, a fost și este cea mai înaltă revelație a naturii, reprezentanta lui Dumnezeu pe pământ. Doar dragostea pentru mama poate fi comparată cu dragostea pentru Patria Mamă. Iar sarcina noastră este să păstrăm și să cultivăm bogăția spirituală și materială dată nouă de mama noastră și să nu căutăm refugiu în străinătate, să nu căutăm o mamă vitregă, care chipurile poate înlocui dragostea mamei peste mări și țări.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.