05 august 2024, 18:00 Realitatea moldovenească 995

“Dora show” - clona coanei Chirița, ori a Verkăi Serdyucika?

În ciuda dezvoltării rapide a rețelelor sociale, televiziunea rămâne o sursă importantă de informare pentru moldoveni. Este, de asemenea, un centru de modelare a aptitudinilor estetice, semnificațiilor sociale și a stărilor de spirit. Ce tâlcuri și sugestii poartă unul dintre cele mai populare show-uri ale televiziunii moldovenești? Le-am analizat împreună cu publicistul Valeriu Reniță.

Dora lui Emilian Crețu din “Dora show”, una dintre cele mai populare și urmărite emisiuni la Jurnal TV, este un soi de Chirițoaie modernă. Întrebarea către autorii ce i-au rezervat un loc de frunte în industria divertismentului, e dacă au încercat să măsoare tensiunea etico-socială a proiectului în timpul scurtcircuitelor produse de atingerea proaspăt restauratului personaj de auditoriul nostru? Mai ales că piesa lui Alecsandri se mai joacă încă pe scenele teatrelor moldovenești și continuă să stârnească interes în rândul consumatorilor de comedie dramatică, făcându-i, cel puțin teoretic, o oarecare concurență performance-ului TV…

La prima vedere Dora e o copie fidelă a Chiriței, care poartă un mesaj puternic privind ipocrizia și superficialitatea societății provinciale. Și una și alta par a fi în egală măsură reprezentante ale parvenitismului și snobbismului, dezvăluind moralitatea îndoielnică a elitei rurale. Și Chirița și Dora ne vorbesc de lipsa de substanță și autenticitate a cremei sociale provinciale, mai ales că toată elita moldovenească poate fi considerată provincială.

Totuși, dacă am estima obiectiv relațiile de rudenie artistică, nu Chirița, ci mai curând Verka Serdyucika ar fi “mama dreaptă” a Dorei. “Testul ADN” e confirmat de inferioritatea personajul TV creat de actorul Emil Crețu&Ko, în comparație cu personajul teatral al lui Alecsandri. Această inferioritate se aruncă în ochi în primul rând prin mesajul educativ net superior al coanei Bârzoi ot Bârzoieni față de angajamentul Dorei de a servi principiile de propagandă și cultură în masă al posturilor moderne TV.

Personajele moldoveanului Emilian Crețu, ucraineanului Andrei Danilko, sau, cu o oarecare rezervă, a austriacului Thomas Neuwirth - respectiv Dora, Verka Serdyuchka și, Conchita Wurst au fost create în stilul travesti show, sunt produse ale postmodernismului, în sensul în care acestea își consumă drama într-o perioadă marcată de haos, într-o societate caracterizată de pierderea valorilor și respingerea relațiilor bazate pe cauză și efect. Bunăoară legendara Verka Serdyucika din anii '90 a devenit foarte populară pentru că a exprimat, de fapt, starea culturii post-sovietice din acea perioadă, devenind un simbol prin care spectatorul putea respinge stresul de la ceea ce i se întâmpla cu ajutorul bufoniei și a râsului.

Seamănă Dora cu Verka Serdyucika? Da, în aparență. Dar poate fi numit personajul lui Crețu unul parodic? Mai curând nu, pentru că Dora este ea însăși o convenție desăvârșită, care trăiește în propria lume, pentru care sărbătoarea neîncetată, râsul și bufoneria sunt felul ei de-a fi. Această lume nu coincide cu realitatea, dar i se imprimă trăsături recognoscibile prin intermediul miturilor din mediul rural și stereotipurilor de comportament al moldoveanului.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.