15 aprilie 2013, 14:40 Realitatea moldovenească 9658

De ce Marin Russo, urmaşul scriitorului Alecu Russo, merită respectul şi recunoştinţa noastră ?

Despre Marin Russo la Chişinău astăzi se aude foarte puţin, ceea ce e regretabil. Ţinem minte cu toţii ideea creării unei comunităţi a moldovenilor în România, o iniţiativă contestată de autorităţi, tratată drept ilegală şi anihilată într-un final. Statul român, prin refuzul său de a permite înregistrarea comunităţii moldovenilor, trece cu vederea prevederile Constituţionale, inclusiv Carta Drepturilor Omului, nemaivorbind despre faptul că odată ce s-ar constitui o asemenea comunitate, România ar fi obligată să le ofere şi un loc în Parlament.

Armenii, romii, ucrainenii, ruşii lipoveni, au acces la procesele decizionale, fotolii rezervate de legea supremă, iar nouă moldovenilor, nu ne revine acest drept. Vezi doamne, toţi parlamentarii români ne reprezintă cu multă iscusinţă interesele. Această realitate are de fapt un iz politic şi ideologic, întrucît recunoaşterea comunităţii moldoveneşti, presupune involuntar şi recunoaşterea poporului moldovenesc.
Ceea ce şi-a dorit Marin Russo, nu era nimic altceva, decît să fie reprezentantul a circa 200 mii de cetăţeni ai Republicii Moldova, aflaţi în Romania, să apere drepturile şi interesele acestora. Însă, reacţia bolnăvicioasă a autorităţilor de la Bucureşti, nu merită a fi comentată. Din păcate nu ştiu de cît timp este nevoie pentru conştientizarea faptului că sîntem fraţi, dar în acelaşi timp locuim în state diferite. Respectul reciproc este ceea ce trebuie să domine. Într-un final contează ideea şi iniţiativa. Devine imposibil de crezut că în viitorul apropiat, Statul Român îşi va schimba atitudinea, lăsînd în urmă interesele financiare şi planurile geopolitice.

În acest context este de apreciat curajul domnului Russo, un mare moldovean, un sufletist înflăcărat, trăsături, cu siguranţă, moştenite de la marele scriitor Alecu Russo. Un intelectual, care a făcut parte din tabăra moldoveniştilor în perioada modernă, imediat ce noi moldovenii, am fost furaţi de bucureşteni. Am fost jefuiţi de-un nume, de istorie, de dreptul de a numi limba moldovenească. 
Spun asta fără a aduce învinuiri şi acuzaţii la adresa cuiva. Aşa erau vremurile de atunci. Asta era o condiţie pentru a uni popoarele într-un stat, de a forma o structură centralizată, capabilă să opună rezistenţă pericolului venit din străinătate. Astăzi însă, cînd pretindem o societate liberă şi democrată, ar trebui sa privim lucrurile cît mai real. România trebuie să fie un stat puternic,unitar şi indivizibil.

Federaţia de Luptă Naţională VOIEVOD, i-a oferit copia sabiei lui Ştefan cel Mare şi Sfînt lui Marian Russo, un gest de recunoştinţă, tradiţional, oferit personalităţilor, care contribuie la promovarea valorilor naţionale, un gest mic pentru un om cu suflet atît de mare.

De altfel, m-aş fi aşteptat ca reprezentanţii PCRM să-i ofere un titlu de stat, o distincţie în perioada în care aceştia erau la guvernare sau măcar să nu uite de el atît timp cît sînt în opoziţie. Acest lucru demonstrează încă o dată dezinteresul faţa de oamenii, care contribuie cu adevărat la dezvoltarea spiritului şi ideii moldoveneşti.

Eu sper ca într-o bună zi, împreună cu mai mulţi intelectuali, precum este Marin Russo, să-i determinam pe unii să privească lucrurile un pic mai larg. Pentru că noi moldovenii, nu prezentăm un pericol la adresa integrităţii naţionale, nici măcar nu susţinem acele mişcări, care îşi doresc autonomie. Vrem doar recunoştinţă şi respect, doar astfel putem deveni fraţi cu adevărat!!!