29 octombrie 2017, 14:00 Realitatea moldovenească 22062

Calea unui copil de la internat: în stradă sau în familie?

În Moldova scade numărul internatelor pentru copii orfani. Discipolii acestora sînt transferați în centre comunitare și în familii adoptive. Dar astfel de măsuri nu sînt aprobate de toată lumea. De ce?

Deja de un deceniu, din anul 2007, în Moldova are loc procesul de lichidare a internatelor pentru copii orfani și cei cu necesități speciale. Numai în octombrie 2017 au fost închise 5 instituții de acest fel – „în legătură cu numărul mic de discipoli”, susțin cei de la Guvern.

Asta se întîmplă în cadrul Strategiei pentru protecția drepturilor copilului pentru anii 2014-2020 , care prevede reorganizarea sistemului și transmiterea copiilor din internate în familii adoptive. Ne-am interesat de părerile adepților și ale adversarilor noului sistem.

Un exemplu de adopție

Acum doi ani familia chișinăuienilor Inga și Dumitru s-a mărit. Celor trei fii biologici li s-au alăturat două surori – de trei și cinci ani. Părinții adoptivi le-au luat pe Mașa și Dașa de la casa de copii. După un an, au luat-o la ei și pe surioara mai mare a fetițelor – Valeria, de șapte ani. Spre deosebire de cele mai mici, ea a locuit cu tatăl său, iar cînd acesta a plecat la muncă în Polonia, a rămas cu mama lui. Dar femeia a decedat, nimeni dintre rude nu a dorit să o primească pe fetiță în familie. Angajații organelor de tutelă i-au sunat pe părinții adoptivi ai celor două surori mai mici și ”problema locului de trai al Valeriei s-a rezolvat în cinci minute”, a povestit într-un interviu bunica familiei cu mulți copii.

„La început a fost greu”, continuă aceasta. Fetițele nu știau să se folosească de batistuțe și hîrtie igienică, ascundeau mîncarea, ca să nu le-o răpească alți copii și ”cel mai mult se temeau să nu fie trimise înapoi la casa de copii”. Acum toate acestea sînt depășite.

„Copiii sînt sănătoși, însă au fost pierduți primii ani de viață, cînd se pune temelia și copilul primește primele cunoștințe despre lumea înconjurătoare. În internate și case de copii angajații se preocupă, în fond, de sănătate și alimentație, și foarte puțin – de dezvoltarea intelectuală”, consideră bunica.

Părinții adoptivi au luat fetițele de la Casa de Copii din orășelul Fălești. În instituțiile de profil ale capitalei, susține bunica, „au avut parte de o atitudine destul de stranie”: „Îi descurajau, îi convingeau că micuții se trag din părinți cu probleme, că pot fi bolnavi etc. Nimeni nu cerea mită deschis, dar asta se subînțelegea. În general, nu există transparență în problemele de adopție.”

De aceeași părere este și Aza Onică, președinta Asociației Copiilor Născuți Prematur din Moldova „Vitae”. „Deocamdată lipsește transparența în acest domeniu, lichidarea internatelor este o idee proastă, deoarece societatea civilă nu are nicio posibilitate să urmărească în ce fel de familii nimeresc copiii și nici nu toți copiii sînt adoptați. Uneori se încearcă întoarcerea lor în familiile biologice”, a spus ea.

De unde apar ”copiii străzii”

Aza Onică consideră că "sistemul trebuie reformat, însă, deocamdată, nu există o alternativă pentru internate". „Spre exemplu, după desființarea internatului pentru copii cu deficiențe psihice, discipolii acestuia vor nimeri la spitalul de psihiatrie. E puțin probabil că cineva va avea nevoie de ei”, spune Onică.

Iar fosta discipolă a unui internat din Chișinău Alexandra Gaiv este convinsă că autoritățile, "adoptînd o decizie atît de importantă, au uitat să se gîndească la copii”. „Doar copiii nu întîmplător au ajuns la internat, opinează ea. Majoritatea nu au nici părinți, nici rude. Și chiar dacă familia există – sînt oameni bolnavi psihic, alcoolici, narcomani. Acolo copilul este în permanență agresat fizic și psihic. De ce să întoarcem copiii în aceste familii? Ei oricum vor ajunge în stradă, căutînd protecție reciprocă împotriva batjocurilor.”

”Adopția netransparentă” și corupția

Deocamdată, fetițele nu poartă numele părinților adoptivi. Procesul de adopție este în curs. Oficial, Inga și Dumitru au tutela copiilor și primesc lunar cîte 700 de lei (40 de dolari) pentru întreținerea fiecăruia. Cheltuielile de întreținere sînt mai mari, este știut, dar așa a calculat statul.

Conform unor date neoficiale, în capitală, azi sînt peste 1000 de copii fără adăpost, veniți încoace din diferite colțuri ale țării, poliția însă invocă o altă cifră – circa 250. Vara și toamna, cît mai e cald, acești copii stau în stradă și în labirintele hotelului abandonat „Național”.

Un băiat de 13 ani, care s-a prezentat drept Dumitru, i-a povestit corespondentului nostru cum el și sora lui au fugit din internat, unde au fost plasați deoarece ”nu voiau să învețe” . În prezent, merg uneori la Centrul de Plasament Temporar, unde ”pot fi și hrăniți”. Însă acolo, zice adolescentul, este plictisitor: „De aceea noi fugim.”

Centrele de plasament sînt o alternativă a internatelor. Ele sînt destinate plasării temporare – pînă la jumătate de an – a 10-12 copii. Aceștia se simt aici ceva mai liberi ca la internat, se pot plimba de sine stătător, cu învoirea educatorilor. Dar pot fugi și fără învoire. Ei sînt căutați, poliția îi poate întoarce la Centru. Dar se întîmplă să nu mai fie găsiți.

Alternativa internatelor în Moldova

„Scopul organizației neguvernamentale CCF-Moldova („Copil, comunitate, familie”) – către anul 2020, în Moldova să fie redus la minim numărul de internate. Numărul copiilor întreținuți aici se va micșora de la sine”, susține directoarea ONG-ului, Liliana Rotaru, numind și motivele: criza demografică, sporirea numărului de copii în casele de copii de tip familial și centrele comunitare, consolidarea rolului lucrătorilor sociali în lucrul cu familiile social vulnerabile.

De la 2007 încoace numărul copiilor în internatele Moldovei s-a redus de la 12 mii la 1500. Lichidarea internatelor le va permite copiilor ”să-și realizeze dreptul de a trăi în familie și a se dezvolta integral”, este convinsă Liliana Rotaru.

Mariana Ianachevici, directoare executivă a Asociației pentru Abilitarea Copilului și Familiei „AVE Copiii”, este adversarul principial al internatelor mari. În discuția cu corespondentul, ea a făcut trimitere la cercetările conform cărora în asemenea instituții copiii se dezvoltă mai slab decît semenii lor ”casnici”.