04 mai 2017, 12:15 Realitatea moldovenească 6068

De ce moldovenii nu ies la proteste

Vladislav Bordeianu

În prezent, în Moldova, în afară de profesori, nimeni nu iese la protestele antiguvernamentale. Politologii consideră că masele populare sînt decepționate de actuala putere.

Totodată, tineretul preferă să plece din țară, iar ceilalți înțeleg că prin proteste, în modul în care acestea se desfășoară, nu se poate obține nimic. Cetățenii noștri nu văd acea forță care ar putea veni în schimbul actualilor guvernanți. Experții menționează că trebuie modificată strategia desfășurării mitingurilor și nu exclud probabilitatea că protestele vor fi reluate în ajunul alegerilor parlamentare.

Teoria problemei

Experții internaționali menționează că astăzi au apărut noi forme ale comportamentului protestatar al cetățenilor, ce depind de mai mulți factori. În primul rînd, de dezvoltarea social-economică a țării, în al doilea rînd, de regimul politic, precum și de cultura politică, de participanții și adepții protestului, precum și de interesele spre a căror realizare tind.

La proteste contribuie și majorarea discrepanței dintre creșterea rapidă a așteptărilor legate de schimbările sociale și posibilitățile reale de realizare a lor. Iar în lumea modernă, cînd demonstrarea vieții private a devenit și mai accesibilă datorită Internetului, rețelelor de socializare, aceasta conduce la o sporire a nemulțumirii. Totodată, experiența multor țări vorbește despre faptul că crizele social-economice pot contribui la mobilizarea socială de protest sau îndeplini rolul de „mecanism de declanșare", dar protestele în masă apar doar în cazurile în care ele coincid cu perioadele de instabilitate și incertitudine politică.

Împotriva puterii

Pe 27 mai 2015, în Moldova s-a desfășurat un miting în masă împotriva actualei puteri, după care au mai avut loc cîteva manifestații. Protestul din 6 septembrie a avut cea mai mare amploare. Potrivit diferitor estimări, pe Piața Marii Adunări Naționale au ieșit de la 50 pînă la 100 de mii de oameni. Acțiunea era considerată drept una dintre cele mai mari de la începutul anilor 1990. Ea a fost organizată de participanții platformei „DA", adepții Partidului Socialiștilor și „Partidului Nostru". Cerințe erau suficiente – reîntoarcerea miliardului de dolari scos din trei bănci sub formă de credite neperformante, demisia președintelui țării, Nicolae Timofti, demisia conducerii Băncii Naționale și Procuraturii Generale, reformarea instituțiilor publice, înlăturarea oligarhilor de la putere și asigurarea libertății presei.

Ulterior protestele au avut loc nonstop. Pe piața centrală a Chișinăului, lîngă Guvern și Parlament, au fost instalate corturi. La finele lunii octombrie, deputații au votat pentru demisia Guvernului Valeriu Streleț. S-ar părea că carul s-a mișcat din loc. Toți așteptau schimbări.

Dintr-o parte se părea că forțele de stînga și de dreapta s-au unit împotriva regimului de guvernare. Pe 20 ianuarie 2016 a fost anunțată mobilizarea generală, experții așteptau repetarea evenimentelor din 7 aprilie 2009, după ce noul guvern, condus de Pavel Filip, a fost aprobat noaptea, în secret. Votul a durat atunci un timp record – 6 minute. Lîngă clădirea Parlamentului s-au adunat mii de protestatari care cereau anularea votului, ei au rupt cordoanele de polițiști pentru a ajunge în clădirea Parlamentului, în interior, au început altercațiile cu poliția. Forțele de ordine au aplicat bastoanele și gaze lacrimogene. Liderii protestatarilor i-au chemat pe adepții lor să părăsească clădirea.

Fostul ideolog al Partidului Comuniștilor Mark Tkaciuk a menționat atunci că după venirea la putere a forțelor de dreapta în 2009, protestele în Moldova nu au contenit. „Totul de fiecare dată se limita la demonstrarea forței și puterii opoziției, dar nu la extenuarea puterii. Extenuare – în sensul utilizării tuturor procedeelor tehnologice cunoscute, în primul rînd, a presiunii stradale zilnice și orientate. După ce comuniștii au renunțat la critica radicală a regimului, ștafeta lor protestatară, inclusiv lozincile, a fost preluată de partidele de stînga. Mai puțin eficient, dar nu mai puțin insistent în partea transformării protestelor în regim nonstop", susține istoricul.

„Protestele politice care au bulversat Chișinăul în 2015 – începutul anului 2016 au adus anumite roade, dar nu pentru că mișcarea de protest a fost atît de eficientă, ci pentru că puterea a înțeles necesitatea schimbărilor, consideră vicedirectorul Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al AȘM, analistul politic Victor Juc. Cît privește revendicările social-economice, în țările dezvoltate aproape totul depinde de influența sindicatelor. În Moldova sindicatele nu au devenit o organizație ce apără și promovează eficient interesele oamenilor muncii. Totodată, în republică, puterea, indiferent de orientarea politică, conviețuiește într-o dimensiune, iar poporul muncitor – în alta. Desigur, oamenii nu se pot organiza singuri în țara noastră. De regulă, protestele social-economice sînt de scurtă durată, iar Guvernul le privește printre degete, promite ceva, dar, în cele din urmă, nu-și îndeplinește promisiunile.

Poate trebuie aplicată strategia desfășurării mitingurilor, deoarece protestele în regim nonstop, „orășelul victoriei", corturile s-au transformat în subiecte de ironie și batjocură. Poate trebuie să ne purtăm ca în Occident, în fostele țări sovietice? Poporul nu mai trebuie să conteze pe partide, ci să se organizeze singur. În prezent oamenii nu mai cred în forțele politice, dar și tineretul își pierde speranța că astfel pot obține rezultate bune. Multe depind de oameni, de activismul lor social, credința în democrație. Dar, din păcate, în Moldova noi nu putem vorbi despre asta. Uneori apar niște premise pentru o mișcare de protest, dar ele dispar în lipsa rezultatelor. Da, puterea trebuie să reacționeze, însă ea nu face acest lucru, rezistînd în fața unei presiuni slabe".

Politologul Bogdan Țîrdea este convins că în Moldova, în 2015-2015, protestele au fost eficiente, deoarece au unit trei partide. „Însă SUA au susținut Guvernul Filip. Platforma „DA" nu putea merge împotriva Statelor Unite. Societatea civilă – la fel, or, granturile vin de acolo. Iată și au decis să ofere puterii un ultimatum, adică o pauză. În consecință, mișcarea de protest a fost scindată. Iar astăzi deja este imposibil de unit forțele de dreapta cu cele de stînga. Occidentul nu permite partidelor de dreapta – Partidului „Acțiune și Solidaritate" și Platformei „DA" – să se unească cu forțele prorusești, pentru că aceasta ar putea conduce la alegeri anticipate și la victoria forțelor de stînga. De aceea, Occidentul nu va permite unificarea protestelor. Toate celelalte nu contează. Precum vedem, la finele anului 2016 – începutul anului 2017 nu a fost niciun protest împotriva puterii", menționează Țîrdea.

Internetul drept cîmp de luptă

În opinia experților, asupra viziunilor majorității oamenilor din lume influențează și presa. Mulți dintre cei care urmăresc știrile la televizor participă activ la evenimente. Totuși Facebookul și Twitterul au devenit un instrument modern, utilizat pentru încingerea spiritelor de protest, coordonarea acțiunilor de informare a societății în alte țări ale lumii. Însă pentru dezvoltarea situației revoluționare, principala condiție va fi întotdeauna prezența instabilității politice, social-economice și pregătirea psihologică a populației. Rețelele de socializare constituie un instrument accesibil multora, dar eficiența lui depinde de abilitatea de a-l folosi.

Victor Juc împărtășește opinia că presa joacă un rol enorm. „Dar oamenii trebuie să înțeleagă că prin intermediul Internetului și al rețelelor sociale ei nu vor putea obține schimbări, spune interlocutorul. Succesul se obține doar printr-o presiune activă din partea maselor organizate. Friedrich Engels, Vladimir Lenin puteau organiza proteste de amploare, iar pe rețelele de socializare nu se poate obține nimic, ele pot fi utilizate doar pentru apeluri. Iar rezultatul se obține prin presiuni și negocieri".

O mînă de ajutor

Mai există un factor important ce influențează la răspîndirea și gradul de amploare a mișcării de protest în unele țări. Este vorba despre influența politică din exterior pentru atingerea unor scopuri geoeconomice și geopolitice de către actorii externi.

„În România, în spatele protestelor se afla Fundația «Soros» și anumite forțe occidentale cărora nu le era pe plac venirea la putere a Partidului Social Democrat (PSD), care critica deschis companiile transnaționale, birocrația europeană etc.", consideră politologul Bogdan Țîrdea.

Amintim că, printr-o ordonanță de urgență, Guvernul României a introdus pedeapsa cu închisoarea pentru abuzul de putere doar în cazul în care acesta conduce la un prejudiciu ce depășește 44 de mii de euro ( 500). De asemenea, premierul Sorin Grindeanu intenționa să depună în Parlament o inițiativă ce prevede amnistia a circa 2500 de deținuți cu termene de detenție mai mici de cinci ani pentru infracțiuni nonviolente. Guvernul explica acest fapt prin necesitatea eliberării închisorilor supraaglomerate, dar oponenții considerau că acest fapt le putea conveni multor funcționari și politicieni care au devenit victime ale recentei campanii anticorupție.

Victor Juc spune că în țările postsovietice se simte o influență externă semnificativă. Aceasta se referă, în primul rînd, la necesitatea de a corespunde standardelor UE. Dar influența este exercitată și de asemenea organizații neguvernamentale ca Institutul Democratic Național pentru relații externe NDI (National Democratic Institute for International Affairs), fundația „Soros". În Moldova, de regulă, factorul extern nu găsește o forță eficientă pe are ar putea s-o susțină, iar această forță, la rîndul ei, ar exercita presiune asupra cercurilor guvernamentale. Nu trebuie să negăm nici influența atît din Vest, cît și din Est, în funcție de partidul politic. De exemplu, Rusia va susține Partidul Socialiștilor, anterior, ea susținea PCRM-ul prin anumite structuri guvernamentale și neguvernamentale. Putem vorbi despre SUA, UE, însă în Moldova ele nu găsesc exponenți care ar putea obține niște rezultate considerabile", a afirmat analistul.

Cuvîntul „profesor" sună slab

„Cînd la protest ies persoanele inteligente, ele își înțeleg clar misiunea lor, dar, de regulă, nu rezistă mult timp, continuă Victor Josu. Ei au o datorie față de societate. Mai întîi, profesorii se gîndesc cum să încheie anul de studii, iar vara Guvernul nu mai vrea să discute cu pedagogii, pentru că problemele lor deja nu mai sînt actuale. La 1 septembrie profesorii își fac griji pentru începutul anului de studii, în speranța să desfășoare negocieri cu Guvernul, apoi puterea spune că în buget nu sînt bani. Eu susțin protestele profesorilor și reprezentanții Academiei de Științe sînt gata să le susțină, pentru că mulți predau la universități. Dar eu nu cred că revendicările înaintate vor fi îndeplinite de Guvern, din mai multe motive".

Politologul Bogdan Ţîrdea consideră că în spatele protestelor profesorilor şi feroviarilor au stat sindicatele apropiate de Partidul Democrat, al căror singur scop era eliminarea liberalilor (Ministerul Educaţiei şi ÎS „Calea Ferată a Moldovei" sînt conduse de reprezentanţii Partidului Liberal). Însă nimeni nu-i va asculta şi ei singuri înţeleg acest lucru.

Totodată, Ţîrdea a respins versiunea că poporul se poate organiza singur şi ieşi la un protest masiv: „Cine va aduna poporul, va organiza securitatea lui? Cine îşi va asuma răspunderea pentru provocări, probleme etc.? Cine va achita pentru publicitate, ca oamenii să audă şi să vină? Cine îi va aduce în capitală? Cine îi va hrăni? Cine va găsi tehnica necesară pentru miting – microfoane, scenă, difuzoare etc.? Cine va continua lupa şi cum vor fi instalate corturile? Pe ce bani? Adică apar sute de întrebări, iar răspunsul e unul – nimeni.

Orice protest are organizatori, sponsori, beneficiari, resurse. Oamenii foarte rar ies singuri, iar dacă ies, atunci stau o oră-două şi pleacă. Pentru un protest serios sînt necesare resurse serioase, resurse politice. PSRM a desfăşurat timp de trei ani 600 de proteste. Astăzi oamenii s-au înrăit, mulţi sînt dezamăgiţi că forţele de dreapta au zădărnicit protestele din 2016", a declarat politologul pentru NOI.md.

Sînt posibile noi proteste?

Ţîrdea a căzut de acord cu faptul că există premise pentru reluarea protestelor. Totul depinde de situaţie. Dacă puterea va merge la confruntare, atunci nu pot fi excluse proteste serioase. Dar astăzi acest lucru este aproape imposibil. Astăzi se poate protesta doar împotriva preşedintelui, deoarece el ar fi „răul". Iar să ieşim împotriva Guvernului nu ne va permite ambasadorul SUA. De aceea, Andrei Năstase şi Maia Sandu protestează, pe rînd, împotriva preşedintelui.

În opinia lui Victor Ciobanu, în Moldova domină dezamăgirea. Dar asta nu exclude faptul că, în anumite circumstanţe, protestele ar putea fi reluate. Se pare că oamenii, deocamdată, nu văd un lider care ar întruchipa aspiraţiile şi doleanţele lor sau care ar inspira încrederea că, ieşind la protest, vor putea învinge actualul regim de guvernare.

- Am atras atenţia la faptul că atunci cînd aveau loc proteste în România, acolo era o participare masivă fără drapele de partid, doar dintr-un motiv care, în comparaţie cu problemele noastre, pare ridicol, spune Ciobanu. În Moldova, miliardul de dolari furat a fost pus pe umerii contribuabililor, iar acest fapt nu a generat o nemulţumire, un val de proteste. Faptul că profesorii ies în cazuri concrete, slavă Domnului că ies, dar nu se observă o solidaritate în masă. În Moldova există suficiente motive pentru a desfăşura proteste în masă.

Protestele în masă din 2015-2016, parţial, s-au epuizat, ele nu au adus rezultate, fapt ce a dezamăgit populaţia. În România noi am văzut cum au urmat mari scandaluri, iar Guvernul şi-a anulat decizia. La noi însă nu a urmat nimic, nu s-a anulat nimic, iar asta a generat o apatie socială.

Dacă e să comparăm vîrsta protestatarilor, atunci în România la proteste au participat un număr enorm de reprezentanţi ai clasei de mijloc. Ei au un post de muncă bine plătit şi nu doresc să plece din ţară, de aceea protestează pentru a schimba politica şi politicienii. La noi, în 2015, majoritatea erau oameni de vîrstă pensionară. Tineretul, în comparaţie cu anul 2009, nu mai este o forţă motrice. Tinerii au fost dezamăgiţi după dezordinile în masă, a fost o luptă cu forţele trecutului. Parcă la putere au venit tineri proeuropeni, dar s-a constatat că guvernarea proeuropeană s-a încheiat cu o discreditare totală a ideii vectorului european, cu un banal jaf al populaţiei, iar aşa-zişii proeuropeni nu au avut niciun fel de limite, inclusiv morale. Tinerii, în mare parte, preferă să plece din ţară, iar cealaltă parte înţelege că prin proteste, în forma în care ele au loc la noi, nu vor obţine nimic. Tineretul nu vede forţa care ar putea veni în schimbul actualului regim.

În România s-a observat o solidaritate în masă la naşterea naţiunii civice. Ei simt responsabilitate pentru viitorul ţării şi sînt gata să stea pînă la capăt, pînă nu vor pleca politicienii. Noi mai avem mult pînă la un asemenea nivel de conştiinţă. Noi întîrziem, fapt vizibil şi după indicatorii economici şi politici. Românii au călcat deja pe greblă şi au anulat sistemul uninominal anul trecut, noi încă vom continua să călcăm cu insistenţă pe această greblă şi vom introduce sistemul uninominal, iar apoi vom mai discuta timp de un an, cum am ajuns la acest dezastru. Dar toţi vor cînta la unison – cît de bine este cînd ai deputatul tău! În realitate, aceasta este o manipulare în masă de cea mai joasă speţă. Actuala putere s-a îmbuibat atît de mult, încît îi este lene să respecte nişte aparenţe, să mimeze procedurile democratice. Parlamentul, în general, a degradat. Toţi trec dintr-un partid în altul, se cumpără, sînt gata să voteze pentru orice, agăţîndu-se de posibilitatea efemeră de a mai sta un an în Parlament", a conchis politologul.