15 noiembrie 2015, 15:00 Realitatea moldovenească 8333

„Rețeta asanării Moldovei” e gata

La Chișinău s-a încheiat al 90-lea seminar de trei zile al Adunării Parlamentare a NATO în cadrul inițiativei Rose-Roth „Viitorul european al RM: contextul regional și provocările interne”. Și deși în cadrul acestuia a trecut ca un fir roșu ideea că „Rusia este un agresor și dușmanul nostru comun”, evenimentul s-a încheiat, surprinzător pentru gazde, cu critici lansate în adresa autorităților moldovenești.

Reprezentanții Chișinăului nu s-au lăsat bătuți, acuzînd delicat Occidentul de actuala instabilitate regională și transformarea RM în dușmanul nr. 1 al „întregii omeniri progresiste”.

Paolo Alli: „Noi vom efectua o contribuție semnificativă în dezvoltarea Moldovei”

Așa-zisa inițiativă Rose-Roth a fost lansată în 1990 special pentru coordonarea relațiilor NATO cu țările din Europa Centrală și de Est. Autorii acesteia – președintele de atunci a Adunării Parlamentare a Alianței, congresmenul american Bill Roth, oficial, și-a lansat opera pentru examinarea problemelor actuale în domeniul securității. Neoficial – pentru slăbirea pozițiilor URSS, iar apoi ale Rusiei pe continent.

Pe parcursul mai multor ani, inițiativa Rose-Roth s-a focusat în special pe Balcani și Caucazul de Sud. Spre exemplu, seminarul anterior, al 89-lea, a avut loc în iunie curent, la Erevan, sub lozinca „Securitatea și stabilitatea în Caucazul de Sud: stimularea păcii durabile în regiune”. Însă în ultimii ani, organizatorii acestor evenimente au atras atenția și asupra Moldovei și Ucrainei.

Sub pretextul unei „eventuale agresiuni rusești”, SUA și NATO acum își intensifică prezența militară în Europa de Est, continuă extinderea NATO spre Est (în decembrie urmează a fi adoptată decizia privind aderarea Muntenegrului la Alianța Nord-Atlantică) și nu mai puțin activ „prelucrează” Ucraina și Molova.

În vara acestui an, la Bruxelles, miniștrii apărării din țările-membre ale NATO au aprobat un pachet de măsuri sub denumirea „Consolidarea capacității de apărare pentru Moldova”. Și iată acum, în cadrul înțelegerilor convenite la Chișinău împreună cu un grup de reprezentanți ai Adunării Parlamentare a NATO și experții „independenți”, care au venit la seminarul privind securitatea, au sosit și mai mulți experți din cadrul blocului Nord-Atlantic.

Sarcina lor este să ajute Moldova să-și reformeze Forțele Armate și, precum a spus secretarul de stat al Ministerului Apărării Aurel Fondos, „să se concentreze asupra revizuirii și depistării riscurilor și provocărilor cu caracter militar în adresa securității Republicii Moldova, stabilirii formatului Strategiei securității naționale, precum și asupra domeniului relațiilor strategice”.

Unii experți locali și-au exprimat temerea că ajutorul NATO „în stabilirea formatului strategiei apărării naționale” ar putea crea un deserviciu Moldovei.

La finele lunii martie, în cadrul ședinței Consiliului Suprem de Securitate, președintele Nicolae Timofti a dispus elaborarea unei noi Strategii a apărării naționale, în contextul realităților geopolitice și a evenimentelor din Ucraina. Se preconiza că prima variantă a noii Strategii va fi elaborată pînă la sfîrșitul lunii august. Însă în cadrul actualului seminar, ministrul interimar de externe Natalia Gherman a recunoscut că documentul, deocamdată, nu e gata (sau autorii lor tergiversează procesul, așteptînd verdictul Curții Constituționale?).

În cadrul seminarului, șefa de la MAEIE a declarat că „în contextul crizei din Ucraina, Moldova trebuie să-și revizuiască concepțiile securității naționale și regionale” și că „în prezent, Republica Moldova se află în procesul de elaborare a unei noi strategii a securității naționale”. Și iată acum aflăm că la scrierea acestui document vor contribui și experții NATO.

Experții din RM nu exclud că sub presiunea partenerilor străini, care și-au manifestat în repetate rînduri interesul față de o cooperare mai strînsă dintre Moldova și NATO, Chișinăul ar putea renunța, în cele din urmă, la statutul de stat neutru. Drept motiv va servi verdictul Curții Constituționale, ca răspuns la interpelarea liberalilor.

Încă în luna mai 2014, deputații PL i-au solicitat instanței să interpreteze art. 1 al Constituției, ce prevede neutralitatea permanentă a Moldovei, în condițiile cînd pe teritoriul ei sînt dislocate trupele rusești.

„Din momentul adoptării Constituției în 1994, acest articol privind neutralitatea este nul, deoarece pe teritoriul țării se află un contingent military al altui stat. În art. 22 (2) al Constituției se spune că Moldova nu admite amplasarea pe teritoriul său a forțelor armate ale altor țări, însă Rusia încă în 1992 a intrat în Moldova și nu are de gînd să plece”, declara atunci Mihai Ghimpu. Liberalii nu-și ascund scopul final al interpelării depuse la Curtea Constituțională - anularea neutralității și aderarea țării la NATO.

Curtea Constituțională trebuia „să se clarifice cu neutralitatea încă pe 8 decembrie 2014. Însă ședința planificată atunci nu a mai avut loc – la Curtea Constituțională a parvenit o solicitare din partea președintelui Timofti de a mai aștepta un pic. Apoi a fost anunțat că Curtea Constituțională va examina interpelarea Partidului Liberal și va oferi o interpretare a art. 11 în luna mai 2014.

Și iată cu o lună în urmă (în cadrul primei ședințe a sesiunii de toamnă-iarnă a parlamentului), liderul democraților Marian Lupu a declarat că el deține informația, potrivit căreia, în timpul apropiat, Curtea Constituțională ar putea examina sesizarea liberalilor și adopta o hotărîre vizavi de modificarea articolului privind neutralitatea țării.

Dumitru Diacov: „Dar unde ați fost mai înainte?”

În cadrul recentului seminar Rose-Roth, președintele parlamentului Andrian Candu (PDM) a declarat că Republica Moldova este interesat în sporirea cooperării cu NATO și în susținerea de care beneficiază din partea Alianței Nord-Atlantice, însă statutul de neutralitate al Moldovei trebuie păstrat.

Liberalii nu și-au ascuns aspirațiile pro-NATO. „Republica Moldova se află astăzi într-un mediu ostil și în stare de nedeterminare din cauza ambițiilor imperialiste și revanșarde ale Rusiei, care calcă în picioare dreptul internațional”, a declarat de la tribună ministrul Apărării Anatol Șalaru.

Cu un conflict înghețat pe propriul teritoriul și în vecinătate cu Ucraina, unde continuă acțiunile militare, RM, potrivit lui, nu are nicio garanție de securitate. Iar deoarece Moldova este o țară mică și potențialul ei geopolitic nu este mare, în viitorul apropiat, republica noastră ar putea fi „ocupată de Federația Rusă”. Asta deoarece noi ne „aflăm în calea Rusiei spre Occident”.

„Reieșind din actuala situație geopolitică, noi nu ne mai putem permite un asemenea lux să rămînem un stat neutru. Consider că acest statut trebuie revizuit. Noi trebuie să avem garanții clare pentru securitatea noastră. Iar renunțarea la neutralitate păguboasă și aderarea la NATO este singura posibilitate de a ne asigura propria securitate pe termen lung și, în cele din urmă, de a supraviețui ca stat”, a încheiat ministrul apărării, sub ovațiile din sală.

Ideile lui Anatol Șalaru le-au căzut pe plac participanților la seminar și ei au început să-l bombardeze pe ministrul apărării cu întrebări, cum și cînd Moldova ar putea renunța la neutralitatea sa.

Tema privind agresiunea rusă Ucraina, provocările securității regionale, privind o posibilă „anexare” a Transnistriei de către Federația Rusă au răsunat aproape în fiecare luare discurs al participanților la eveniment. Mai ales ale celor străini. La care, reprezentantul delegației parlamentului moldovenesc la Adunarea Parlamentară a NATO Dumitru Diacov i-a întrebat: „Dar unde au fost colegii străini și guvernele lor mai înainte?”

„Cînd în 1992 s-au produs evenimentele din Transnistria, programul „Parteneriat pentru Pace” încă nu exista, iar Moldova nu era membră a Consiliului Europei. Dar și Uniunea Europeană era undeva acolo. Noi am rămas singuri cu problema noastră.

În 1997, delegația noastră a fost la Washington, la aniversarea a 50-a a planului Marshall, unde am discutat cu un grup de generali americani despre armata a 14-a, dislocată în regiunea transnistreană. Însă interlocutorii noștri nici nu înțelegeau despre ce este vorba. Eu le-am spus că această situație prezintă pericol pentru întreaga Europă. La care generalii americani mi-au răspuns: „Stimate domn din Moldova, cînd această problemă va prezenta pericol pentru Europa, atunci noi vom interveni”.

Republica Moldova susține Kievul, e solidară cu Kievul, dar oare ceea ce se întîmplă în Estul Ucrainei nu este o repetare a evenimentelor din Moldova? Oare Transnistria nu este un exemplu elocvent? Oare ea se află la mii de kilometri? Încă pînă la evenimentele din Ucraina noi am discutat cu domnii Biden, Merkel, Barroso. Ei ne-au spus că nu sînt gata să intre în conflict cu Rusia din cauza Moldovei. Iar acum voi ne vorbiți despre pericolul rusesc din cauza poziției FR în Ucraina, despre solidaritate și necesitate consolidării forțelor pentru ca contracara acest pericol”.

Stefan Fule: „Nu vă mai ascundeți în spatele Uniunii Europene”

Principalul newsmaker al acestor trei zile, incontestabil, a fost ex-comisarul pentru extindere și politica de vecinătate a UE Stefan Fule. Răspunsul lui la întrebarea lui Dumitru Diacov cum Chișinăul ar putea depăși actuala criză politică, a fost împărțit în citate. Iar comentatorii politici spun într-un glas că, acoperindu-se cu o falsă direcție proeuropeană, partidele de guvernămînt au primit o palmă zdravănă de la fostul comisar european.

Probabil, Stefan Fule, care nu mai este un funcționar european de rang înalt, și-a exprimat, în sfîrșit, nemulțumirile acumulate și și-a permis să spună ce crede despre acești oameni și această putere. Însă indignarea lui „Nu se folosesc de noi ca de un alibi o parte din politicienii moldoveni, care nu au nicio legătură cu Uniunea Europeană?” și sfatul de a crea, în primul rînd, un guvern pro-moldovenesc, miroase a fățărnicie.

Dar cine dacă nu Stefan Fule are legătură cu faptul că integrarea europeană a Moldovei a devenit un „proces al elitei”, dar nu al poporului. Că partidele de guvernămînt din Moldova folosesc lozincile europene în scopuri meschine, folosind UE drept scut. Și că direcția integrării europene acum practic, este privatizată de o singură persoană, iar opoziția mai mult sau mai puțin reală insistă asupra schimbării vectorului politicii externe.

Fiind comisar european, Stefan Fule nu doar a fost unul dintre principalii avocați ai actualei puteri din Moldova, lăudînd cu regularitate „istoria de succes” a RM și afirmînd că anume acești politicieni duc Moldova pe calea cea dreaptă. În esență, anume Fule este „nașul” actualei situații din politica moldovenească.

În primăvara anului 2013, cînd PLDM s-a certat zdravăn cu Partidul Democrat, guvernul Filat a fost demis „pentru corupție”, în țară s-a creat o nouă situație de criză și liberal-democrații aveau intenții serioase să meargă la alegeri anticipate, anume Stefan Fule l-a împăcat pe Filat cu Plahotniuc, forâțîndu-i să creeze o Coaliție proeuropeană. Atunci a și fost inițiat începutul sfîrșitului pentru Vladimir Filat ca politician, iar a Partidului Liberal Democrat ca forță politică influentă. Și create toate premisele pentru privatizarea totală, de către o singură persoană, a sferei politice, a sistemului judecătoresc și a instituțiilor publice.

Precum a declarat în cadrul actualului seminar analistul politic Vladimir Socor, intervalul de timp cînd țara era condusă de guvernul lui Iurie Leancă, creat în mai 2013, a devenit cea mai proastă perioadă din politica moldovenească. „În acest timp, au avut loc cele mai hidoase acte de corupție: furtul din bănci, concesiunea netransparentă a aeroportului internațional Chișinău de către niște companii dubioase”, a spus el. Totodată, în Moldova au fost discreditate definitiv noțiunile de „integrare europeană”, „proeuropean” sau „Europa”. Iar RM s-a transformat într-un „stat capturat”.

Analistul susține că funcționarii europeni au știut din start despre situația din Republica Moldova, dar nu s-au implicat, în speranța că ceva se va schimba. Dar nu s-a schimbat. Singura ieșire din această situație creată în Republica Moldova este, potrivit lui Socor, implicarea neîntîrziată a instituțiilor internaționale de drept, pentru a soluționa problema „capturării statului de către oligarhul Vladimir Plahotniuc”. „Pînă cînd situația nu se va clarifica, Moldova se va afla în impas, se va menține stagnarea și nemulțumirea poporului”.

Pînă atunci, consideră Vladimir Socor, Uniunea Europeană ar trebui să se abțină de la oferirea ajutorului financiar pentru Republica Moldova, condiționînd acordarea acesteia prin renunțarea la situația cînd „un singur partid controlează instituțiile de drept, ocupă principalele poziții în sistemul judiciar și numește în funcții politice”.

Xenia Florea