27 decembrie 2013, 16:05 Realitatea moldovenească 12219

Declarația de dependență

Foto: hotnews.md

În cartea "Memoriile unui diplomat oarecare" ministrul consilier la Ambasada României la Chișinău la începutul anilor 1990, Aurel Preda, a indicat că adevărații autori ai "Declarației de Independență a Republicii Moldova" au fost consultanții români, la care s-au adresat pentru ajutor reprezentanții Frontului Popular din Moldova. Potrivit presei române, documentul a fost elaborat ca un prim pas spre alipirea Republicii Moldova la România, ca o declarație de independență față de Uniunea Sovietică, care în esență, a plasat o bombă juridică sub suveranitatea Republicii Moldova .

Acest lucru a ajuns în atenția parlamentarilor-agrarieni, care au adoptat Constituția din 1994. Din acest motiv Constituția Republicii Moldova nu pomenește nimic despre "Declarația de Independență", ceea ce în mod cert, a transferat declarația în categoria celor "istorice", lipsind-o de orice forță juridică. În constituția noastră sînt clar formulate principiile statalității, care se bazează pe denumirea statului, națiunii și limbii. Și parcă anume pentru actualii membri ai Curții Constituționale Băieșu, Dolea, Panțîru, Popa, Răilean, Tănase articolul 7 stipulează în mod clar: Constituția Republicii Moldova este legea ei supremă. Nici o lege sau alt act juridic contrar prevederilor Constituției, nu are forță juridică. Desigur, acest lucru se referă și la "Declarația de Independență", adoptată prin hotărîrea Parlamentului.

Nomenclatura de partid și intelectualitatea locală, care în mod eronat se cred români - membri încă ai Sovietului Suprem sovietic, care au adoptat declarația scrisă de români, nu merită Ordinul Republicii, cu care i-a decorat Timofti. Decorația supremă și recunoștința urmașilor o merită deputații parlamentului Republicii Moldova din 1994 pentru patriotism și loialitate față de Patrie. Pentru faptul că au adoptat Constituția țării, cizelînd cu atenție textul ei, astfel încît cei pentru care "loialitatea față de țară" este o frază goală să-l nu-l interpreteze la discreția lor. Românii de la București și cei locali au avut nevoie de aproape 20 de ani pentru a submina statalitatea moldovenească. Ei se gîndeau cum să ocolească această Constituție. În cele din urmă, s-a întîmplat! Selectați cu atenție pentru calitățile lor personale (după principiul minimului acestor calități), judecătorii-conjuncturiști incompetenți, lipsiți de autoritate au acordat prioritate în fața Constituției "Declarației de Independență", care nu are forță juridică și este în fapt, o Declarație de dependență.

Acest document nu conține nicio referire la articolul 69 din Constituția RSSM, care oferea Republicii Moldova dreptul de a ieși liber din componența Uniunii Sovietice și a fost singurul temei juridic internațional pentru declarația de independență. Cu toate acestea, în preambulul "Declarației de Independență", sînt descrise motivele care pun la îndoială statalitatea Republicii Moldova.

Să enumerăm două dintre ele:

LUIND ACT de faptul că parlamentele multor state în declarațiile lor consideră întelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, ca nula ab initio și cer lichidarea consecințelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat și de Conferința internațională „Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele sale pentru Basarabia" prin Declarația de la Chișinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populației din Basarabia, nordul Bucovinei și tinutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940, precum și a celei din RASS Moldoveneasca (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al URSS, încălcînd chiar prerogativele sale constituționale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea URSS cu privire la formarea RSS Moldovenești unionale", iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniței între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească", acte normative prin care s-a încercat, în absența oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii și apartenența noii republici la URSS".

Astfel, preambulul descrie opinia autorilor asupra ilegalității evenimentelor, fără de care existența Republicii Moldova ar fi imposibilă ! Dacă noi considerăm că un astfel de document, intitulat "Declarația de Independență", prevalează asupra actualei Constituții și îl citim cu atenție, descoperim că, în conformitate cu acest document, nu există niciun temei legal pentru crearea Republicii Moldova, iar teritoriul așa-numitei Basarabii ar trebui să revină automat în componența României. Anume acest lucru este urmărit de unioniștii declarați și cei mascați, care se regăsesc astăzi în Parlamentul Republicii Moldova. Și cel mai important nu este numele limbii, ci transformarea Constituției Republicii Moldova într-o țidulă fără valoare, cu toate articolele și prevederile sale. Acum sau niciodată!

Numai în acest fel România, tinzînd să repete evenimentele din 1918, ghidîndu-se de invenția sa istorică "Regula faptului împlinit", poate anexa teritoriul Republicii Moldova, stabilind aici acțiunea Constituției sale. Dar, în acest caz, este ilegală și această Curte Constituțională, și acest Parlament, care a numit în funcția de judecători ai Curții Costituționale persoane care nu sînt independente în virtutea activității lor evidente în interesele unui stat străin. Probabil, sîntem în afara legii și noi, cei născuți într-o țară ilegală.

Ei și-ar fi dorit acest lucru, însă succesoarea tradiției istorice moldovenești, Republica Moldova, are Constituția sa adoptată în mod legal, care a înlăturat toate contradicțiile conținute în "Declarația de Independență", este un stat independent, suveran, recunoscut de către toate țările lumii (inclusiv România), membru a Organizației Națiunilor Unite și multor alte organizații internaționale și modificarea statutului său se poate produce numai în baza liberei exprimări a cetățenilor. Marea majoritate a cetățenilor Republicii Moldova sînt patrioți ai țării lor, viața și activitatea lor sînt în deplină concordanță cu articolul 56 alineatul (1) "Devotamentul față de țară este sacru". Spre deosebire de membrii Curții Constituționale – dependenți, încălcînd articolul 137 din Constituția Republicii Moldova, de statul român cetățeni ai României. Acești oameni încalcă mai multe articole din Constituție, legile țării, sub pretextul imposibilității de a anula, în opinia lor, deciziile Curții Constituționale.

Această Curte Constituțională s-a plasat mai presus de Lege și, prin urmare, în afara Legii! Cuvîntul său trebuie să-l spună Parlamentul, care a numit acești oameni și a primit jurămîntul lor, punînd capăt acestor fărădelegi. Dacă Parlamentul nu-și va spune cuvîntul, este necesar să se declare un referendum privind votul de încredere al poporului acestei componențe a Curții Constituționale. În caz contrar ne amenință un mare pericol!

De ce pericolul dezmembrării Republicii Moldova este real - în articolul nostru viitor.

Vasile BALAN