14 martie 2023, 17:00 Localitaţile Moldovei și diasporei 38144

La Frumoasa trăiește sufletul Moldovei

Frumoasa este un sat şi comună din raionul Călăraşi. Satul Frumoasa este situat în centrul Moldovei, în Codrii Călăraşului. Localitatea se margineste cu satele Ţibirica, Hîrbovăţ, Bravicea şi Răciula. Satul se află la o distanţă de 14 km de oraşul Călăraşi şi la 55 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 660 de oameni.

Aşezarea a fost atestată documentar pentru prima dată la 10 mai 1807. Siliştea la început purta numele pîrîiaşului Biceag, apoi a împrumutat denumirea schitului din apropiere – Frumoasa. Denumirea veche a satului, care se mai pastreaza şi astăzi,este Biceag sau Ghiceag. Schitul şi cătunul au crescut împreună pe o moşie răzăşească, fiind menţionate în acelaşi act de proprietate din 10 mai 1807. Întemeietorii satului Frumoasa-Biceag au fost locuitorii din satul Bravicea, care aveau aici mosii şi pe care ulterior le-au dăruit sau vîndut mănăstirii.

Satul Frumoasa este aşezat într-o zonă turistică de excepţie. Localitatea este inclusă în mai multe trasee turistice cum ar fi ”Drumul vinului”, “Mănăstirile Moldovei”, “Codrii Moldovei centrale”.

Unul din monumentele de istorie şi cultură din zonă este mănăstirea Frumoasa. Fondată la începutul secolului XIX, ea devine un centru spiritual notoriu. Întemeierea mănăstirii Frumoasa este legată de numele a trei călugări, Serafim, Ioanichie si Macarie, veniţi de la mănăstirea Neamţ şi aşezaţi în toamna anului 1804 pe locul unde astăzi se află mănăstirea Frumoasa. Poiana numita ”Frumuşica” (de aici şi denumirea veche a mănăstirii), în care s-au aşezat cu traiul primii călugari, le-a fost oferită de răzeşul din satul Onişcani Efrem Iurcu, care mai apoi s-a călugarit în această mănăstire, fiind cunoscut ca schimonahul Eftimie, întemeietorul şi primul ctitor al mănăstirii.

Între 1807-1808, spre miază-zi de locul unde se află astăzi biserica de piatră, se zideşte de către meşterul Ignat din satul Bravicea prima biserică din lemn de stejar cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Pe timpuri se păstra o icoana a sfîntului Nicolae în spatele căruia era scris că iconostasul bisericii vechi a fost sfinţit la 14 august 1810. Această biserică a existat pînă în anul 1850, cînd s-a drîmat.

Cea mai prosperă perioadă din istoria mănăstirii este legată de numele arhimandritului Venedict, care a fost stareţ între anii 1818-1850. Pe timpul lui mănăstirea a devenit centru al culturii religioase şi învăţămîntului duhovnicesc. El a adunat o bibliotecă bogată şi a înfiinţat o şcoală duhovnicească, la care învăţau  copiii clericilor basarabeni, printre care şi viitorul Mitropolit Iosif Naniescu al Moldovei. În anul 1840 în apropierea bisericii vechi, se zideste o clopotniţă din lemn de stejar. În anul 1847 începe construcţia bisericii noi, din piatră, în locul celei din lemn, care se sfinţeşte la 8 octombrie 1850.

Pe la mijlocul secolului  XIX, Biserica Rusă a închinat mănăstirea Frumoasa Sfîntului Mormînt din Ierusalim. Timp de aproape trei decenii, calugării mergeau în fiecare an la Ierusalim să ducă contribuţia cuvenită.

La 28 octombrie 1937 Frumoasa a fost transformată în mănăstire de maici, în scopul pregătirii cadrelor pentru nou înfiinţatul Institut al Călugăriţelor Infirmiere din Chișinău.

La 31 mai 1946 autorităţile sovietice închid mănăstirea Frumoasa, organizînd în clădire un orfelinat pentru copiii străzii. Călugariţele au fost silite să meargă la mănăstirea Hirova. În perioada sovietică în incinta mănăstirii şi-au avut sediul  mai multe institutii : şcoala-Internat pentru copiii surdo-muţi (1965-1973 ), colonie pentru fete (1973-1986 ) şi şcoala–Internat pentru copii demenţi (1986 -1994 ). În 1954 sînt demolate clopotniţa şi cupola bisericii mari.

La 20 septembrie 1994 Mănăstirea Frumoasa a fost redeschisă.