17 noiembrie 2024, 15:00 Natura şi turismul 34533

Mănăstirea Neamț - o cronică a Moldovei în piatră

La 12 Km, nord-vest de renumita Cetate a Neamțului, într-o poiană pe valea rîușorului Nemțișor, înconjurată aproape din toate părțile de culmi împădurite, este așezată Mănăstirea Neamț. Pe baza izvoarelor istorice, nu se cunoaște pînă în prezent cu exactitate cine a întemeiat Mănăstireea Neamț, cînd anume și în ce împrejurări. Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind pînă în veacul al XII-lea.Voievozii Petru Mușat (1375-1391), Alexandru cel Bun (1400-1432) și Ștefan cel Mare (1457-1504) sînt ctitorii acestei mănăstiri. O inscripție de pe un clopot din veacul al XIX-lea spune: "Acest clopot s-au vărsat din materialul clopotului făcut la 1393 de domnul Ștefan cel dintîi și care s-au topit la arderea mănăstirii Neamțu 1862 noiembrie 20".

În tradiția locală, înregistrată și de cronicari, se pomenește însă de niște călugari care ar fi venit de prin părțile Dunării - unii spun că acești călugări ar fi fost discipolii lui Nicodim, organizatorul vieții mănăstirești în Valahia. Acești ucenici au ridicat aici o biserică din lemn, numită "Biserica albă", pe locul de azi al bisericii "Bogoslovul" din cimitirul mănăstirii, construită mult mai tîrziu, în anul 1835. Primul document scris despre mănăstirea Neamț, cel din 1407, este dat de "Vlădica Iosif ", ruda apropiată a lui Petru Mușat, ajuns primul mitropolit al Moldovei.

Petru Mușat a fost cel dintîi domnitor care a zidit pe locul vechiului schit de la Mănăstirea Neamț o biserică din piatră înconjurată de chilii călugărești, diferite clădiri, turnuri și ziduri de apărare. În anul 1471 în urma unui cutremur mănăstirea Neamț a fost zdruncinată din temelii, motiv pentru care Ștefan cel Mare va înălța o nouă biserică, alături de cea veche. Biserica mănăstirii Neamț a fost sfințită într-o atmosferă solemnă după victoria din Codrii Cosminului, în 1497. Ștefan cel Mare a avut o grijă deosebită pentru mănăstire și a înzestrat-o în anul 1485 cu un clopot, iar în anul 1502 cu un panaghiar.

Dintre vechile construcții care au existat între zidurile Manastirii Neamț, astăzi, se mai regăsesc doar biserica lui Ștefan cel Mare și partea inferioară a turnului clopotniță zidit de Alexandru cel Bun. Clădirile care se află actualmente în incinta mănăstirii datează din secolele XVIII – XIX. Între anii 1958 -1961 a fost reconstruită biserica Sfîntul Gheorghe, între chiliile de pe latura de est, pe locul unde Petru Mușat înălțase cîndva prima biserică din piatră.

Înainte de veacul al XVIII-lea în incinta mănăstirii au existat și alte cladiri: o trapeză și bucătărie zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarniță zidită de Iliaș (1546-1551), chilii și turnuri, înălțate de diferiți domnitori și ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, invazii și prădăciuni s-au ruinat.

Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mănăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebite. Dimensiunile și monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a unor elemente noi: pridvorul, situat în fața intrării și sala mormintelor, sau gropnița, amplasată între pronaos și naos.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice. Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are două abside laterale, semicirculare în interior și pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari. Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susțin zidurile pînă la nivelul bolților. Fațadele sînt frumos ornamentate în stil moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smalțuită, cărămizi și discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile și ancadramentele de uși și ferestre). Discurile smălțuite și nișele împodobesc și turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre. Pictura din absida principală, naos și sala mormintelor aparțin ultimilor ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare, iar cea din pridvor și pronaos este din timpul lui Petru Rareș.

Astăzi, în incinta Mănăstirii Neamț se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic "Veniamin Costache", dar şi un muzeu cu o colecţie de artă bisericească și Sala tiparului. Impresionant este Aghiazmatarul circular din fața mănăstirii Neamt, unde se face sfințirea apei la hram, care este sărbătorit de Înălțarea Domnului, la 40 de zile de la Paște.

În biserică se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată în anul 665, pe care domnitorul Alexandru cel Bun a primit-o în dar de la împăratul bizantin Ioan al VIII – lea Paleologul.

Printre obiectele cu valoare istorică și artistica din colecția mănăstirii se numără Catapeteasma care, pe vremuri, a aparținut paraclisului din Cetatea Neamț, cîteva icoane din veacurile XVII-XVIII, cîteva icoane executate de N. Grigorescu, un vas pentru aghiazmă din 1775, un Panaghiar din 1750, un Epitrahil din veacul al XVIII-lea, un Omofor care a aparținut Episcopului Pahomie al Romanului (1706-1714), o Presă tipografică din veacul al XVIII-lea, două prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea, numeroase xilogravuri și diferite piese tipografice.

La Neamț se află și cea mai veche bibliotecă mănăstirească cu 18.000 de volume. În pronaos se află mormîntul Episcopului Pavel al Romanului (1632. În camera mormintelor se află mormîntul lui Ștefan Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun (unchiul lui Ștefan cel Mare) și mormîntul vestitului stareț Paisie Velicicovschi (1794).

Schiturile mănăstirii Neamt sînt: Schitul Pocrov din anul 1714, Schitul Vovidenia din 1754 și Schitul Icoana care datează din anul 1823. Tot de mănăstirea Neamț aparține și Casa Memorială Visarion Puiu și Muzeul Mihail Sadoveanu, situat lînga schitul Vovidenia.