05 noiembrie 2015, 16:51 Natura şi turismul 10188

Parcul Valea Morilor. Microistorie în fotografii (Foto, Video)

Parcul "Valea Morilor" (pînă în anul 1990 era numit Parcul Central de Cultură și de Odihnă Comsomolist) a fost fondat în anul 1950 (conform altor surse − în anul 1951) la marginea de sud a Chișinăului. Proiectul parcului a fost creat sub conducerea arhitectului șef al orașului Chișinău, Robert Kurț. Toate lucrările de plantare a parcului și de săpare manuală a lacului artificial au fost realizate de către comsomoliști și tineretul din capitala Moldovei. S-a lucrat fără echipamente speciale, lacul a fost săpat, practic manual cu lopețile. În anul 1952 a avut loc deschiderea Lacului Comsomolist, care a fost săpat în valea pîrîului Durlești. Suprafața Lacului Comsomolist, pînă la uscarea acestuia în anul 2006, constituia 34 de hectare.

Pentru chişinăuienii trecuţi de 40 ani, dar şi pentru cei mai în vîrstă, asemenea noţiuni ca: Parcul Central de Cultură şi Odihnă, Lacul Comsomolist, Cinematograful de Vară, Teatrul Verde, Teatrul de Estradă mic, Staţia de Luntre, Scara Cascadelor, Orăşelul Copiilor cu estradă, Restaurantul şi Cafeneaua „Ciaica", plaja, Turnul pentru paraşutism şi multe altele nu sînt vorbe deşarte.

Nici nu are cum să fie altfel, căci dacă de la sfîrșitul anilor '50 − începutul anilor '60 ai secolului al XX-lea aceștia erau indicii locului preferat de odihnă al orăşenilor. Aici aveai posibilitatea să te plimbi cu plăcere, dar mai ales cu folos pe aleile parcului imens, să te scalzi în lac, să te bronzezi, să pescuieşti şi chiar să prinzi raci destul de mari pe sub pietrele barajului, să faci o plimbare cu luntrea, să participi în zilele de odihnă şi de sărbătoare la concerte (fără plată!) în sala confortabilă a Teatrului de Estradă mic sub aer liber, să faci o plimbare seara, admirînd havuzurile şi cascadele iluminate cu curcubeie, reflectîndu-se în jeturile de apă pe Scara Cascadelor. Şi în acelaşi timp, să asculţi un concert de muzică camerală sau de fanfară, care erau susţinute periodic de diverse colective, stînd comod în foişorul situat la capătul de sus al scării.

Mai puteai merge la Cinematograful de zi acoperit cu tende de pînză, unde era răcoare, cît de cald nu ar fi fost afară, iar seara puteai merge la concert la Teatrul Verde de lîngă Turnul pentru paraşutism. Acum se numeşte Teatrul de Vară, deşi nici Teatrul Verde nu suna rău.

Mai jos de Teatrul Verde era Orăşelul Copiilor cu estrada proprie, unde în zilele de odihnă erau organizate concursuri raionale şi orăşeneşti de creaţie a copiilor, periodic evoluau chiar artişti profesionişti.

Puteai însă să stai pur şi simplu pe o bancă în parc sub tei ori pini sau chiar să culegi un buchet de flori de cîmp pentru iubită din colţişoarele îndepărtate ale parcului. Căci parcul era desigur şi locul tradiţional al întîlnirilor şi rendez-vous-urilor, dar, bineînţeles, şi cel mai bun loc pentru odihna familială.

Urcînd pe Scara Cascadelor, ajungeaţi într-un scuar, unde se aflau numeroase pavilioane, atît pentru copii, cît şi pentru maturi. Aici puteaţi juca biliard, şah ori savura îngheţată, ori puteați servi limonadă, ori cumpăra un suvenir. Tot aici, nu foarte departe, se afla un carusel, care funcţiona permanent. Iar peste drum de scuar se afla cel mai cunoscut ring de dans din tot oraşul.

Să nu uităm, că în capătul îndepărtat al parcului, după lac, se afla EREN-ul, astăzi Centrul „MoldExpo". Venea aici o mare de oameni din tot oraşul, iar aici aveai ce vedea.

În colţul îndepărtat al parcului, pe malul pîrîiaşului care curge pe aici este un izvor cu apă foarte bună şi curată. În jurul lui un grup de entuziaşti a amenajat ceva de genul unui colţişor de odihnă, aici îşi dau întîlnire adepţii ştiinţelor ezoterice şi oamenii, care tind să fugă de agitaţie.

Trebuie să menţionăm neapărat, că în lacul acestui parc minunat apa era foarte curată şi te puteai scălda și mînca peştele prins din el, fără ca să faci vreo intoxicaţie şi că în acest golfuleţ, adică mai aproape de intrarea centrală a unei părţi a lacului, funcţiona zi şi noapte draga, evacuînd mîlul de pe fundul lacului, care apoi era transportat de aici. Adică, încercăm să vă spunem, că acest loc era unul viu, frecventat, iar pentru mulţi băieţandri şi fetişcane de pe atunci era locul preferat de joacă.

Toate acestea, desigur, nu epuizează istoria acestui parc mare al capitalei, dar noi nici nu pretindem că oferim un material complet. Prezentarea noastră slideshow nu reflectă, de asemenea, nici pe departe, totul despre acest loc de odihnă al orășenilor și oaspeților capitalei. Am inclus cîteva fotografii din perioada anilor '50-80 ai secolului al XX-lea, preluate de către noi din diverse surse. Ne cerem anticipat scuze pentru calitatea lor. Restul fotografiilor sînt făcute de autorul acestei publicații în perioada anilor 2005 − octombrie 2015. Sperăm că materialul fotografic le va aminti locuitorilor mai în vîrstă despre plimbările lor prin parc, iar celor tineri le va povesti o părticică din istoria orașului nostru iubit. Și, probabil, îi va inspira să fie mai grijulii cu cel mai bun parc al orașului.

Durata materialului video – circa 9 minute. Vizionare plăcută!