29 aprilie 2024, 13:30 Paştele 26093

Ce nu ştiai despre Săptămâna Mare: Semnificaţii, tradiţii şi superstiţii

Săptămîna Mare sau Săptămîna Patimilor este ultima săptămînă a Postului Paştilor, de la Sîmbăta lui Lazăr pînă în Ziua de Paşti. În această săptămînă se fac slujbe bisericeşti pentru pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pămînt înainte de răstignire şi învierea Lui. Slujbele Utreniei din Săptămîna Mare se săvîrşesc seara, sub formă de Denie, conform obiceiului străvechi potrivit căruia ziua începe la apusul soarelui şi se termină la apusul zilei următoare. Prima zi din Săptămîna Mare începe cu Vecernia de sîmbătă seara în memoria Intrării Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor).

Lunea cea Mare

Din această zi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila – este icoană a lui Hristos, pentru că, asemenea lui, şi Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vîndut de ucenicul său cu treizeci de arginţi, a fost închis în groapa întunecoasă a mormîntului. Sculîndu-Se de acolo prin El însuşi, împărăţeşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere şi, ca un iubitor de oameni, ne răscumpără prin darea hranei celei de taină, dîndu-Se pe El însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pîine cerească.

Tot în aceeaşi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca să convingă poporul nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea să-şi arate puterea Sa de a pedepsi faţă de om, ci faţă de ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare.

Istoria smochinului a fost aşezată aici spre a îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată spre a ne înfăţişa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic.