29 martie 2024, 11:30 Băuturi tradiţionale 67716

Cum a luat naștere coniacul "Belîi Aist" ("Barza Albă") (Foto)

Istoria ne demonstrează că începînd cu anul 1965, în Uniunea Sovietică se dezvolta în mod activ viticultura soiurilor tehnice și producția de vin. O parte din materialele vinicole era destinată producției de coniacuri. De aceea, către mijlocul anilor 1970 coniacurile (divinurile) au devenit băuturi foarte populare.

În principal, erau produse divinurile de "3 stele", "4 stele" și "5 stele" (fiecare steluță însemnînd cîte un an de maturare (învechire) în contact cu butoaiele din stejar). În ce privește tăria, diferența constituia un procent: cel de trei ani conținea 40 % de alcool, cel de patru ani - 41%, iar cel de cinci ani - 42%. În acele timpuri coniacurile de calitate superioară erau produse în cantități foarte mici, aproximativ 5-6% din volumul total.

Coniacurile erau băuturi de elită și nomenclatura de partid, desigur, le prefera. Producătorii din republicile unionale concurau, în secret, unele cu altele la calitate, pentru ca anume coniacurile lor să fie alese pentru mesele conducătorilor URSS-ului. În acest scop, prietenii noștri întreprinzători din Armenia, urmați de cei din Georgia au început să mărească, în mod delibera, vîrsta coniacurilor, pentru a îmbunătăți calitatea acestora. Adică, în loc de un coniac de trei ani în sticlă era unul de patru ani, în loc de unul de patru – era unul de cinci ani, în loc de unul de cinci - de șase sau șapte ani. Grație acestei "falsificări", a fost creată impresia cum că cele mai bune coniacuri sînt cele armenești.

În Moldova concurența neloială a provocat indignare. Astfel, în anul 1977, potrivit spuselor lui Gheorghe Cozub, care pe atunci lucra în calitate de director general adjunct pentru știință în cadrul Asociației Științifice de Producție "Ialoveni", fost membru al Comisiei de Degustare Centrale (de la Moscova), aceste nereguli au fost descoperite, iar la insistența liderilor moldoveni, Minpișceprom al URSS a început să fie restabilită ordine. G. Cozub mi-a povestit această istorie în urmă cu mai mulți ani, dar aceasta înregistrare de pe dictofon, rămăsese pînă acum nedescifrată.

La Comisia Centrală de Degustare avusese loc degustarea comparativă a coniacurilor de toate vîrstele, din diferite republici ale Uniunii Sovietice. Cînd a fost comparată vîrsta adevărată a coniacurilor, diferență mare între ele nu a fost observată, ele se deosebeau totuși la culoare, dar și tăria lor era diferită. Atunci a fost luată decizia ca în fiecare republică să fie elaborată o singură marcă a coniacului (divinului cu vîrstă de maturare minimă).

„Moldvinprom", care conducea industria, a trasat obiectivul în fața Departamentului Tehnologiilor de producere a Coniacului, de pe lîngă Institutul Tehnologic al Asociației Științifice de Producție "Ialoveni" de a crea un astfel de coniac. În acest scop a fost apreciată calitatea coniacurilor maturate de la trei pînă la șapte ani (caracteristicile fizice și chimice, dar și cele organoleptice) de la toate întreprinderile din: Bălți, Călărași, Chișinău și Tiraspol. În baza acestor cercetări a fost determinată vîrsta viitorului coniac de marcă - 4,5-5 ani, fiind optime și compoziția, și calitatea. Astfel, la sfîrșitul anului 1977 a fost elaborată fișa tehnologică a viitorului coniac, căruia i-a fost dat să devină brand național.

Moldova a fost prima republică, în care sarcina de a crea propriul brand de coniac a fost îndeplinită. Autorii nemijlociți ai acestei mărci comerciale sînt: inginerul-tehnolog, doctorul în științe tehnice Nicolai Semenenco și Gheorghe Cozub (ulterior, doctor habilitat și membru corespondent al AȘM). Dar puțini știu cine a inventat denumirea legendarului nostru coniac (în prezent: divin).

Pe vremuri toate tipurile de produse și de mărci comerciale noi trebuiau să fie aprobate de Comitetului Central al PCM. Fișa tehnologică pentru noul coniac a fost depusă mai întîi spre aprobare și pentru luarea deciziei la „Moldvinprom".

Nicolai Semenenco își aduce aminte, astfel, despre toate acestea: „Cînd a venit la aprobarea Fișei tehnologice coordonatorul șefului adjunct al Departamentului Viticultură "Moldvinproma„ Pavel Durcenco, l-am întrebat:"Ce denumire îi vom da noului coniac?" El a răspuns: „Hai să nu mai disecăm atît firul de păr în patru, ci să-i dăm denumirea simplă "Belii Aist" ("Barză albă")". Voi hotărî această chestiune la Comitetului Central al PCM. Prin urmare, ideea de a denumi coniacul "Belii Aist" („Barza albă") îi aparține lui Pavel Durcenco (care, din păcate, a murit prematur).

Astfel, într-un mod fericit prin contribuția acestei persoane a apărut legendarul brand al Moldovei. În anul 1978 la Asociația de Producție Bălți au fost obținute primele loturi pilot de coniac "Belii Aist" ("Barză albă")". Iar în anul 1979, Fișa tehnologică a fost perfecționată, în anul 1988 a mai cunoscut îmbunătățiri, în baza experienței de producție și a schimbărilor cerințelor față de documentația de reglementare, însă coniacul propriu-zis, vîrsta distilatelor, regimurile tehnologice, operațiunile de producție rămînînd aceleași.

Iar din anul 1979, a început producția industrială a acestui produs. „Moldvinprom" a transmis Fișa tehnologică Fabricilor de coniacuri (divinuri) de la: Tiraspol, Călărași și Chișinău.

Succesul coniacului la consumatori depinde de mulți factori, principalii fiind: calitatea spirturilor și arta maeștrilor la prepararea cupajului. Cupajul divinului „Barza Albă" conține distilate de diferite vîrste. Semenenco a dat drept exemplu o astfel de compoziție: 40% - de trei ani; 30% - de cinci ani; 25% - de șapte ani și 5% - de zece ani. În acest caz vîrsta medie a coniacului fiind de 5 ani (4,95). La diferite întreprinderi, aceste cupaje sînt preparate în diferite moduri, dar vîrsta medie a coniacului (divinului) trebuie să fie de 5 ani.

„Calitatea coniacului se datorează compoziției sale chimice optime (conform etalonului stabilit) în baza volatilelor (esteri, alcooli superiori, aldehide și alte substanțe) și componentelor nevolatile (taninuri, lignină, vanilină și a altora), precum și de proporțiile acestora", a explicat Nicolai Semenenco.

În URSS, exportul producției de vinuri se făcea centralizat, prin „Soiuzprodimport". Prin intermediul acestei structuri Fabrica de vinuri și divinuri de la Tiraspol livra în diverse țări divinuri maturate de trei, patru și cinci ani sub denumirea de "Belii Aist" ("Barză albă")". (brandy moldovenesc) cu etichete, confecționate la comanda „Soyuzprodimport".

În anul 1995, marca comercială "Belii Aist" ("Barză albă") a fost înregistrată după Ministerul Agriculturii și Alimentației a Moldovei, căci pentru a fi eligibil să producă acest divin cu acest brand, era necesară întocmirea unui acord de licență cu Ministerul Agriculturii. Puține dintre întreprinderi primeau o astfel de permisiune, inițial, permisiune avea doar Fabrica de vinuri și divinuri de la Bălți.

În anul 2016 marca comercială "Belii Aist" ("Barză Albă") a fost transmisă, împreună cu alte mărci deținute de către stat, în gestiunea Biroului Național al Viei și Vinurilor. În prezent divinurile "Barza Albă" sînt produse de Fabrica de divinuri de la Bălți, Fabrica "Aroma" de la Chișinău, la Fabrica de la Tvardița − "Zolotoi Aist" (Barza de Aur), iar la cea de la Tiraspol − "Kvint".