11 aprilie 2024, 15:30 Istoria 1317

Arheologii au descoperit un refugiu din perioada cataclismelor Epocii Bronzului

În timpul săpăturilor arheologice de pe vîrful Muntelui Hellani, cel mai înalt munte de pe insula grecească Egina, a fost descoperită o construcție miceniană plină cu vase aparținînd epocilor miceniene tîrzii de palat și post-palat.

Statele puternice și centrele urbane au fost distruse, iar supraviețuitorii s-au mutat în sate mici. Populația miceniană a părăsit Grecia continentală în căutare de refugiu pe insulele Mării Egee, inclusiv pe Egina, unul dintre insulele din Golful Saronic, situat la aproximativ 30 de kilometri de Atena.

Clădirea, de aproximativ 3 x 4,5 metri, avea trei pereți de piatră și un bolovan mare folosit ca al patrulea perete. În interiorul structurii se aflau 30 de vase de diferite tipuri, inclusiv oale, recipiente pentru depozitare și cupe pentru băut. Cînd pereții s-au prăbușit, ceramica a fost acoperită cu pietre de la pereți, și, deși artefactele au fost deteriorate, pereții căzuți le-au protejat de distrugerea completă și dispersare. Stilul ceramicilor le datează din perioada distrugerii palatelor miceniene și imediat după aceea, o perioadă de tulburări și pericole constante, care au forțat oamenii să caute refugiu în punctul cel mai înalt, în acest caz pe vîrful Muntelui Hellani.

Pînă la acea vreme, muntele era deja cunoscut ca un loc sacru, deoarece în epoca bronzului mijlociu (prima jumătate a mileniului II î.Hr.) Egina era un centru important de comerț și navigație maritimă, lucru dovedit de fortificațiile de pe vîrful muntelui care erau folosite ca refugiu încă de acum 4000 de ani. În secolul al IV-lea î.Hr., pe versantul nordic al muntelui a fost construit un templu dedicat lui Zeus, iar rămășițele a mii de oase arse de animale sugerează utilizarea acestui loc pentru sacrificii. La locul templului a fost găsită ceramică ce datează încă din perioada geometrică (900-700 î.Hr.)