28 septembrie 2018, 12:20 Istoria 6109

Strămoșul lui Pușkin, salvat de domnitorii Moldovei și Valahiei

Strămoșul lui Pușkin le datorează salvarea vieții sale domnitorilor Moldovei și Valahiei, susține pușkinistul Victor Cușnirenco.

În septembrie, pe data de 21, este aniversarea sosirii lui Alexandr Pușkin în Moldova, în anul 1820. Ce-i drept, foarte puțini oameni știu că celebrul străbunic al poetului, Abram Petrovici Hannibal, pe linie maternă, a fost de două ori pe meleagurile noastre.

Bine cunoscutul pușkinist Victor Cușnirenco continuă să povestească despre aflarea lui Hannibal în Moldova. 

Potrivit spuselor lui Cușnirenco, faptul că i s-a întîmplat o situație foarte ambiguă în Moldova lui Abram și altor doi arapi este confirmat de către omul de știință rus și diplomatul de origine moldovenească Nicolae Milescu Spătaru (Spafari), în scrisoarea menționată anterior, din 15 noiembrie 1704, către șeful corpului diplomatic: către Fiodor Golovin.

Potrivit mărturiilor lui Spafari, pe data de 21 iulie 1704, Raguzinski îi scrisese: "că el la ordinul nobilimii tale, în timp ce îndeplinit porunca Sa, a avut de îndurat mare teamă și frică pentru viața sa de la turci și cei doi arapi și de la cel de-al treilea pentru ambasadorul Petru Andreevici (Tolstoi – nota red.) Și pe acei arapi i-am trimis cu un om pe calea uscatului prin teritoriile Munteaniei și Voloșiei (Valahia și Moldova - nota red.), din cauza temerilor".

O zi mai tîrziu, ambasadorul Rusiei în Imperiul Otoman, Tolstoi, îi scria lui Golovin că, potrivit spuselor lui Sava Raguzinski, el, Golovin, i-a ordonat lui Sava "să cumpere doi arapi".

"Și din numele tău, al suveranului meu, îndeplinind porunca, el Sava, a cumpărat doi bărbați arapi, iar eu i-am lăsat să treacă, împreună cu omul lui Savin, întru mila ta, prin pămîntul meu Muntenesc, dîndu-le și o foaie de călătorie, pentru ca ei să le poată prezenta dovada diligențelor de la Kiev pînă la Moscova. Iar către domnitorii Muntenesc și Voloc și către stolnicul muntenesc am scris de la mine o petiție, pentru ca ei să fie conduși în condiții de siguranță la Kiev... Domnul Sava a fost eliberat de mine de pe un bastiment, la Azov ", se spunea în acea epistolă.

Din păcate, în aceste documente nu există indicații precise cu privire la numele domnitorilor Moldovei și Valahiei, cărora toată lumea le datorează siguranța la traversarea prin acele locuri ale străbunicului lui Alexandr Sergheevici Pușkin. Deci, haideți să facem lumină în această poveste.

Domnitor al Munteniei era pe atunci Constantin Brîncoveanu, care a condus continuu o perioadă destul de îndelungată. Iar în anii 1703-1705, Principatul Moldovei era condus de Mihai Racoviță, în prima căsătorie însurat cu Elizaveta Cantemir, sora lui Dimitrie Cantemir. Țăranii și boierii erau supuși unor impozite imposibile. Boierimea, cu ajutorul lui Cantemir, a obținut demisia acestuia în anul 1705, astfel Racoviță a plecat cu familia sa la Istanbul, unde din cauza că nu a plătit tot tributul a stat o vreme la Închisoarea Yedikule. A doua oară cînd a urcat pe tron cu ajutorul unor bani mari, în iulie 1707, a introdus măsuri mai crude pentru colectarea impozitelor și acoperirea datoriilor sale. După victoria lui Petru I la Poltava, Mihai a început să se orienteze spre o alianță cu Rusia. I-a promis lui Petru I să-i ajute să-l prindă pe Carol al XII-lea, apoi - a cerut azil în Rusia. La cererea sultanului nemulțumit, în octombrie 1709, Racoviță a fost prins și închis din nou în Temnița-castel Yedikule. Dar în anul 1716 el a preluat tronul pentru a treia oară, iar atunci cînd austriecii au invadat Moldova, ocupînd Iașiul, a început Revolta împotriva lui Racoviță. El a cerut ajutor de la nogai, permițînd jefuirea rebelilor. După schimbarea sultanului, Mihai a fost încă de două ori domn al Valahiei.

Iată un astfel de subiect neplăcut i-a ajutat totuși pe supușii ruși și pe trei tineri, originari din Africa, care erau cu ei. De altfel, arapi erau numiți în Rusia nu numai arabii, ci și africanii.

Așadar, am făcut lumină în privința domnitorilor, cum se spune. Dar cine să fi fost acel misterios "stolnic muntenesc", căruia, după cum se dovedește, nobilii ruși și asistenții lor i-au rămas, de asemenea, recunoscători? Despre asta - într-una din publicațiile noastre următoare.