23 iunie 2012, 10:25 Istoria 20393

Comemorarea unei mari victorii a Moldovei – lupta de la Feldioara (22 iunie 1529)

Petru Rareş vine la prima sa domnie (1527–1538) în împrejurări care aveau să se răsfrîngă adînc asupra Moldovei.

Venirea la scaunul Moldovei a acestui domnitor este învăluită de legende, la răspîndirea cărora a contribuit Dimitrie Cantemir (în Descrierea Moldovei). Documentele, actele cancelariei Moldovei demonstrează, fără urme de îndoială, că Petru vodă, zis Rareş, a domnit de două ori. Acesta, poate cel mai înzestrat fecior al lui Ştefan cel Mare, a moştenit mai multe calităţi ale părintelui său. Fire dinamică, hotărît, iute în acţiuni, dînsul n-a intuit, totuşi evoluţia forţelor în balanţă în sudul Europei Centrale, n-a prevăzut rezultatul ciocnirilor de neocolit.

De la început Petru Rareş a avut grijă să aplaneze neînţelegerile cu Polonia, a îmbunătăţit relaţiile cu Poarta Otomană, care, la rîndul ei, încheiase un tratat de alianţă cu Polonia, a stabilit contacte cu Ferdinand de Habsburg. Dar de acum în 1529, în al doilea an de domnie Petru Rareş a întreprins o campanie în Transilvania, în sprijinul pretendentului la tronul Ungariei Ioan Zapolie.

Bătălia de la Feldioara s-a desfășurat în data de 22 iunie 1529, între oastea moldovenească pe de o parte și adepții lui Ferdinand de Habsburg pe de cealaltă parte.

La Feldioara armata moldovenească condusă de vornicul Grozav a reușit să-i înfrângă pe imperiali și să creeze astfel o situație favorabilă pretendentului Ioan Zapolya, care aspira la tronul Ungariei.

Drept mulțumită pentru intervenția Moldovei, Ioan Zapolya a dăruit lui Petru Rareş cetăţile Unguraș, Ciceu din Ardeal.