14 martie 2024, 11:30 Istoria 104543

Cum se numeau locuitorii Moldovei istorice?

În toate actele oficiale ale Moldovei din veacul al XIV-lea pînă în ziua de azi, în letopiseţele moldo-slavone, în cronicile moldoveneşti în limba moldovenească, în lucrările cărturarilor din veacul al XVII-lea  ̶ începutul celui de al XVIII-lea Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Dimitrie Cantemir, fondatorii Statului Moldovenesc sînt numiţi moldoveni (moldavos, moldavanos, moldaviensis, moldavorum, moldavanae, moldavi  ̶ în limba latină), „молдаване, молдавцы, молдавские” ̶ în documentele în limba slavonă, „посольство, народ Молдавии”, „moldava gente”,” Moldavae nationis, „sua gente”; neamul moldovenilor, moldoveni, norodul Moldaviei... Izvoarele străine scrise demonstrează în mod incontestabil că de acum în secolul al XIV-lea spaţiul dintre Carpaţi şi Nistru este acoperit de termenul moldoveni.

Etnonimul moldoveni, numele Moldova sînt fixate documentar nu numai în actele oficiale ale Ungariei, Lituaniei, Cehiei, Poloniei, Curiei papale, Țaratului Bulgar, ci şi în legăturile comerciale ale Ţării Moldovei cu Lvovul, Cameniţa, Bistriţa, Braşovul, centrele negustoreşti nord-pontice, precum şi în cronicele de limbă germană, latină din Polonia, Ungaria.

În Moldova pătura conducătoare, dominantă, domnitorii, curtea domnească, dregătorii în majoritatea lor covîrşitoare erau moldoveni: slujeau Moldova, luptau pentru Moldova: ţarii Moldovei („Letopiseţul anonim al Ţării Moldovei”, 1359-1507; „Letopiseţul lui Eftimie”, 1504—1554); boieri moldoveni „молдавских властель” („Letopiseţul lui Macarie”, 1504-1551, „Letopiseţul lui Eftimie”); conducerea moldovenească „начальство молдавское” („Letopiseţul lui Eftimie”); gospodarii/domnitorii moldoveni „молдавских господарей” („Letopiseţul de la Putna” Nr. 1, 1359-1526; „Letopiseţul de la Putna” Nr. 2, 1359-1518); comandantul oştenilor moldoveni „молдавских воем начальник» („Letopiseţul lui Macarie”).

În documentele semnate de ei domnitorii moldoveni se bazează pe credinţa boierilor moldoveni („бояр молдавских”) din 30.03.1392, pe credinţa tuturor boierilor moldoveni mari şi mici („вcex бояp молдавских великих и малых”)  ̶  din 8.03.1407.

O altă componentă influentă a clasei conducătoare moldovene o formau ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova, care în letopiseţele moldo-slavone sînt desemnaţi învăţătorul moldovenilor „молдавский учитель” (mitropolitul în letopiseţele lui Macarie şi al lui Eftimie); arhierei moldoveni „архиереи молдавские” („Letopiseţul lui Macarie”); egumeni moldoveni „молдавские игумены” („Letopiseţul lui Eftimie”).

Chiar de la întemeierea ei, în Moldova trăiau rusini, bulgari, greci, saşi/nemţi, armeni, tătari, ţigani ş.a. Reprezentanţii acestor comunităţi, inclusiv cei „iertaţi de robie”, după cum a judecat Ştefan al III-lea cel Mare la 8.02.1470, li se da toata voia „să şadă în țara noastră slobod şi în bună voie, fără nici o siluire, cum şed şi trăiesc în ţara noastră toţi moldovenii după dreptul lor moldovenesc”.

Numele istoric al comunităţii est-carpatice nu este născocit de forţe politice oculte, nu este impus din afară. Numele de moldoveni este creat de comunitatea, etnosul care şi-a însuşit, a conştientizat şi păstrează acest semn fundamental identificator, unificator pe plan intern, deosebitor pe plan extern. Popoarele vecine cu Moldova ungurii, valahii, polonii, dar şi din ţări îndepărtate  ̶ cehii, lituanienii, germanii, curia papală ştiau cu certitudine de acum din veacul al XIV-lea că ţara de la răsărit de Carpaţi se numeşte Moldova, iar populaţia care a întemeiat această ţară se numeşte moldoveni.