07 iunie 2016, 10:00 Istoria 18139

Domnitorii autocrați ai Moldovei

Domnitorii Ţării Moldovei, se considerau proprietari ai întregului cuprins al ţării, stăpînitorii ei supremi. În gramota domnească semnată la Suceava la 18.11.1393 Roman I se numeşte: „Великий самодержавный господин Земли Молдавской от планины до брегу моря (Marele şi singur stăpînitor, domn Roman voievod al Ţării Moldovei, de la munte pînă la malul mării). Conceptul de „singur stăpînitor” (самодержец, autocrat) а fost receptat şi de alte ţări ortodoxe. În pravoslavnica Rusie, care după căderea Constantinopolului (1453) şi dispariţia Imperiului Bizantin, năzuia să devină „a treia Romă”, conceptul de „singur stăpînitor”, autocrat (самодержец, самодержавный) se răspîndeşte un veac mai tîrziu. În titulatura lui Petru I Muşat (1392), Roman I (1393) „singur stăpînitor” (самодержавный господин) vedem, folosind o sugestie a istoricului bisericii ruseşti A. Kartaşev, „amprenta titulaturii vasilevşilor bizantini şi termenul specific, semnificînd bucuria izbăvirii de asuprirea tătarilor: самодержец, самодержавный înseamnă „cu totul neatîrnat, liber de orice supuşenie, independent”.

Diferiţi autori notorii au remarcat „drept un fapt incontestabil, aproape „loc comun", că istoriografia veche consideră străină — bizantină şi slavă meridională originea ideologiei „самодержавный (singur stăpînitor)”. Este semnificativ că ideologia de „самодержец, самодержавный” a prins rădăcină în Rusia odată cu încoronarea, la 4.02.1498, în Catedrala Adormirii, la tronul moscovit a fiului Elenei Voloşanca, fiica lui Ştefan cei Mare, Dimitrii, nepotul marelui cneaz Ivan al III-lea — eveniment descris amănunţit în Letopiseţul lui Nicon, comentat de renumitul istoric rus S. Soloviov. Ceremonialul de receptare a conceptului de „singur stăpînitor” („самодержец, самодержавие”) a fost consfinţit, aşadar, prin „încoronarea lui Dimitrii (nepotul lui Ştefan cel Mare şi al lui Ivan al III-lea) — prima încoronare moscovită, devenită obicei pe vremea lui Ivan cel Groaznic.