04 ianuarie 2024, 17:00 Istoria 26859

Din istoria mănăstirii Dragomirna (Foto)

Mănăstirea Dragomirna este un complex mănăstiresc fortificat, construit în perioada 1602-1609 în satul Mitocu Dragomirnei la o distanță de 12 km nord de orașul Suceava de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Biserica mănăstirii are hramul Pogorîrea Sfîntului Duh.

In 1587, Petru Şchiopul dăruieşte moşia Dragomirna ostaşului Ilie Crimca, fiul negustorului sucevean Ioan Crimca. Ilie Crimca se călugăreștela mănăstirea Putna. Devine monahul Anastasie, iar în 1588 este numit arhimandrit şi egumen la Mănăstirii Galata. In 1600 este numit episcop de Rădăuţi, apoi episcop de Roman în 1605. Incepînd din 1607 pînă în 1629 Anastasie Crimca este Mitropolit al Moldovei.

Mănăstirea Dragomirna s-a ridicat în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea. Ajutat de rudele sale Lupu şi Simion Stroici, Anastasie Crimca construieşte în 1602, la moşia sa Dragomireşti, o biserică mică din piatră şi cărămidă smălţuită, numită "a Schitului". In prezent aceasta se află în curtea mănăstirii. Se continuă imediat în anii următori cu ridicarea bisericii mari, care s-a terminat în 1609.

Manastirea Dragomirna are hramul sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Botezatorul. A fost terminată în 1609 şi sfinţită la sărbătoarea Pogorîrea Sfîntului Duh. Biserica este construită din piatră, pe un soclu înalt de 2,5 m în centrul incintei, în plan dreptunghiular îngust, cu absidă semicirculară la est şi pridvor poligonal la vest. Naosul este lărgit la sud şi nord de abside semicirculare. Interiorul se compune din altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la est şi două laterale.

Biserica are 42 m inălţime şi 9,60 m lăţime, fiind foarte îngustă, dar cea mai inaltă din Moldova. Mănăstirea Dragomirna este înconjurată de ziduri de apărare şi de turnuri înalte dîndu-i aspectul unui castel medieval.

Turnul porţii (22,8 m) se sprijină pe două contraforturi, încadrînd intrarea, suprapusă de pisanie şi stema Moldovei. Brîul încadrează Capul de Bour. Ca o funie impletită in trei, brîul torsadă încinge clădirea pe mijloc împărţind faţadele în două registre. Este semnul unităţii de neam si credinţă.

Incepînd cu biserica de la Dragomirna, brîul devine un element frecvent utilizat în arhitectura moldovenească, amintind de Sfînta Treime sau cele trei virtuţi creştine: credinţa, speranța şi dragostea.

7 trepte duc în pridvorul bisericii; apoi alte 7 duc pînă la altar. Cifra 7 simbolizează perfecţiunea şi împlinirea. Pictura se păstrează doar în altar şi naos. Scenele reprezentate sînt lucrate mai aproape de stilul miniaturilor şcolii de la Dragomirna, decît de cel al frescelor din secolul al XVI-lea. Calităţile picturii se descifrează în caracterul dinamic al compoziţiilor, în gama cromatică bazată pe culori vii contrastante; roşu, albastru, verde, puse în valoare prin folosirea abundentă a aurului. Totuși pictura murală de la Dragomirna nu mai reţine centrul atenţiei aşa cum se întîmplase anterior, aceasta fiind captată de arhitectura şi de sculptura decorativă.

În biserică se află mormîntul mitropolitului Anastasie, acoperit cu o piatră simplă, fără inscripţie, ridicată cam cu 20 cm de la nivelul pardoselii.

Mănăstirea Dragomirna este o mărturie a inovaţiilor aduse în arhitectura moldovenească: structura îngustă şi alungită, absida poligonală, decoraţiunile turlei, o bogată reţea de nervuri colorate în roşu, albastru şi auriu încărcate cu linii, sculpturi din loc în loc, frescele cu o valoare documentară prezentînd elemente populare şi costume ale epocii.

Anastasie Crimca, talentat miniaturist, a pus bazele şcolii de artişti miniaturişti de la Dragomirna, activitate răsfrîntă şi asupra altor îndeletniciri: broderie, argintărie. Caracterele şcolii de la Dragomirna s-au impus pe tot parcursul secolului al XVII-lea, conferind artei moldoveneşti un specific inconfundabil.

 

Mănăstirea Dragomirna - album foto