21 iunie 2024, 15:30 Meşteşuguri populare 34483

Cojocăritul la moldoveni (Video)

În Moldova încă din epoca medievală se dezvoltă meşteşugurile legate de prelucrarea pieilor şi blănurilor. Cît priveşte procedeele de prelucrare a pieilor şi blănurilor, ele sînt specifice, deseori deosebindu-se prin tehnicile aplicate: la dubit sau tăbăcit, argăsit, răzuit, reţetele vopsirii diferă de la meşteşugar la meşteşugar, fiindcă doar aşa au putut fi păstrate şi transmise din generaţie în generaţie secretele meseriei.

Pentru confecţionarea cojoacelor şi bondiţelor pielea era supusă mai multor operaţii pînă era bine întinsă şi curată, apoi se albea cu o piatră albă. Deoarece cojocarii ornamentau cojoacele în culori, unele piei albe se vopseau în soluţii de coajă de arin, roibă, humă neagră, oxid de cupru etc. Croirea pieilor pentru îmbrăcăminte se făcea prin măsurări aproximative (măsurare cu palma, şchioapa, degetele).

Cojocăritul întotdeauna a ocupat un loc de frunte în domeniul confecţionării pieselor din piei. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în secolul al XX-lea în fiecare regiune activau meşteri cojocari, dar numărul lor era mai mare în zonele de sud ale Moldovei – raioanele Cahul, Vulcăneşti, Ştefan-Vodă, unde pînă în prezent activează cojocari renumiţi care confecţionează cojoace şi bondiţe. Ei lucrau la comandă, din materia primă proprie sau a comanditarului, dar şi pentru piaţă. Menţionăm cu regret că astăzi avem tot mai puţini cojocari, deoarece piaţa Moldovei este inundată de blănuri şi cojoace aduse din străinătate. Cojoacele, bondiţele de producţie locală continuă să fie purtate de săteni, deseori acestea fiind procurate de oaspeţii străini, care apreciază calitatea produsului natural local.