Ce-i în veci pre-așezare.

Ș-au închegat pământul

Dintr-apă cu cuvântul,

A lui milă să știe

Că-i cruțată-n vecie.

Făcut-au lumini mare,

De dau raze și zare,

Cu a sa milă svântă

Ce stă-n veci fără smântă.

Soarelui i-au dat s-aibă

Să facă zuă albă,

Să sloboaze lucoare,

Prin milă stătătoare.

Preste nopț au pus lună

Cu stelele-mpreună,

Mila sa să-ș arate

Pre veci cu bunătate.

Ce-au bătut în Eghiptul

Toată pârga și viptul,

Că i-i mila de-atunce

Preste veci cu gând dulce.

Ce-au scos izrailtenii

Dintre toț eghiptenii,

Făcându-ș în veci nume

De milostiv pre lume.

Cu mâna sa cea mare,

Cu brațul său cel tare,

Preste veci să-ș arate

Mila de bunătate.

C-au desfăcut prin Mare,

Prin cea Roșie, cărare,

În veci ca să-ș ivască

Mila dumnezăiască,

De-au trecut prin genune

Izrail cu minune,

Mila să-i țâie minte

Preste veci înainte.

Ș-au răsturnat în mare

Pre Faraon cel tare,